luni, 30 ianuarie 2012

Marlite neastamparate

  23.01.2012. Tinta era clara, salaul la twister!
Dupa cateva discutii in masina, decidem sa mergem la Olt sa incercam intr-unul din lacurile de acumulare.
Echipati corespunzator si plini de speranta, incepem partida de pescuit, numai ca ceva era contra noastra, ceva nu ne lasa sa pescuim cum trebuie. Vantul batea atat de tare, incat daca faceai un lanseu mai scurt aveai cam toate sansele sa-ti dai cu jigul in cap. Sa nu mai vorbesc de  “burta” imensa ce o facea firul. Practic nici nu prea trebuia sa joci shad-ul pe substrat ca venea el singur catre tine.
Cam dupa jumatate de ora decidem sa ne mutam. Dar unde? Ca pe fiecare baraj era la fel si vantul incepea sa bata din ce in ce mai tare. Si cum stateam pe baraj, ne uitam in partea dreapta a noastra si vedem canalul de fuga al Oltului. Ii zic prietenului meu sa incercam, ca si asa nu avem ce face. Decat sa plecam acasa, mai bine mai dam un pic acolo. Stiam ca acel canal gazduieste clean, biban, stiuculite, avatei si multe ciprinide.
Si asta am si facut, am fugit la "adapost".
Prietenul pescar, se aseaza pe o dala si imi spune ca el nu se mai misca de acolo, ca nu mai are nici o pofta, ca oricum stie ca nu este nimic acolo. Pune un shad de 10-12 cm si lanseaza. Mai lanseaza o data, si la a treia lansare pacaleste o marlita cam la 800gr-1kg. O data l-am vazut cum se ridica foarte bucuros, convins ca este ziua lui si incepe sa bata fiecare locsor din canal. Ma bucuram ca il vad bucuros, drept urmare l-am lasat sa pescuiasca numai inaintea mea. Stiam oricum ca daca este ceva si pentru mine atunci ma va astepta!
Si asa a si fost. Primul atac pe care l-am avut a fost un esec, am ratat-o! Mai merg cam 15 metri si lansez din nou. Simt atacul si intep mai puternic de aceasta data. Am simtit la capatul firului o agitatie de parca ar fi fost marea captura a vietii. O vedeam cum sare, cum se agita. Imi aduc aminte ca radeam de mama focului si cautam un loc sa o scoat fara sa o ranesc. Dupa ce era deja afara din apa, ma uitam la ea  razand, si  imi imaginam un mic tazmanian cu icre, care se agita.
Era o marlita simpatica, mica dar bortoasa. Dupa doua flash-uri de la aparat am lasat-o sa se intoarca, sa mai faca alte cateva sute, la fel de neastamparate ca ea. Efectiv acea marlita m-a facut sa zambesc, intr-o zi in care credeam ca avem o partida esuata.
 Am observat de-a-lungul timpului, ca daca eliberez un peste, sunt rasplatit cu doi. Daca eliberez doi sunt rasplatit cu patru, si tot asa.......
Pescuim! De multe ori refulam pe balta cand suntem singuri, ne simtim bine, ne deconectam dar trebuie sa avem o limita! O limita a bunului simt, daca dorim ca si copiii nostri sa se bucure de frumusetile pe care noi le avem!
Sa nu ne batem joc de ele!

Fir intins!

miercuri, 25 ianuarie 2012

Filmuletele mele...

cateva filmulete:






                                          





Si inca un filmulet care sigur va va face sa zambiti:

Preferatii mei:

                                         
                                               
                                                                     Lac Calugareni

                                         
                                       
                                       

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Pescuit in ianuarie



 11ianuarie 2011. Ora 07a.m.

  Vorbim la telefon si ne intalnim. Fiecare avea la el doar echipament de stationar, plus o gramada de dorinte: sa-mi traga sa sara bambina, sa dea jos cu feeder-ul, nu vreau decat vreo patru-cinci mari etc.
 Prin urmare, dupa intensa nadire, am fost rasplatiti cu patru carasei, din care unul a cantarit  510 gr. Si cu asta am aratat ca se prinde si iarna peste pe baltile cu plata "fara potential in acest anotimp"
 Tin sa mentionez ca nu sunt adeptul baltilor particulare dar cu toate astea nu fac rabat daca sunt invitat. Simt o provocare imensa, si stiu ca sunt capabil sa fac fata oricarei situatii.

Pozele nu fac decat sa vorbesca de la sine.....





Nu am plecat bine de la balta catre casa, ca vorbeam in masina: ce bine ar fii daca maine am mai trage o "rafuiala" pe la un biban. Sa schimbam stilul....., cand cineva ma suna: ce zici maine de un Olt cu barca? Zis si facut.
Ajung acasa. Anunt sotia ca plec dimineata din nou, la care primesc in loc de raspuns un puternic sunet acustic: iiiiaaaaaaarrrrraaaaaaaa pleci? Iara faci casa plina de namol? Sa-ti duci dr.cu barca asta ca nu o mai suport.....!
Am inghitit in sec cateva secunde stiind ca are dreptate, dupa care am inceput usor-usor sa-mi scot accesoriile, timp in care tot o mai  "lalaiam" prin casa.
Ma bag in pat si in loc sa adorm, am inceput sa vad tot felul de atacuri, intepeturi, driluri, etc-uri d"astea pescaresti, pe care doar un pescar le poate intelege.
Dupa aproximativ trei ore de "imaginatii", ma dau jos din pat, anulez soneria telefonului si incep sa fac ture prin bucatarie. Ajung si prietenii mei, si fugim catre locul cu pricina (Olt).
Odata ajunsi incepem aceeasi poveste: unde este aia?, unde este batul, mulineta? Dar intr-un final gasim tot ce ne trebuia si plecam pe balta.
O balta linistita, multe rate, gaste salbatice, lebede. Mai sunt si alte vietuitoare pe acolo, dar nu sunt in masura sa dau detalii despre ele in clipa de fata:))
Ajungem cam dupa jumatate de ora in locul vizat, si am zis: biby! Asta sa fie pe ziua de azi!
Chiar asa a si fost! Cand dadeam de bancul cu bibani, luam unul dupa altul, dar si cand cautam bancul..........
A fost ceva de genul: prindeam zece minute si colindam dupa ei doua ore:))
 Dar cu toate astea am fost rasplatiti cu vreme frumoasa, aventura, si bibani de pana la 25 centimetri bucata (foto mai  jos).
Suntem in ianuarie, si inca prindem peste ca primavara..... Ceva se intampla! Imi aduc aminte ca acum ani de zile, in luna ianuarie ma dadeam pe gheata bine de tot...

Eh! Hai sa vedem partea buna a lucrurilor si sa pun si o poza de la cele scrise mai sus:

        
Nu vreau sa fiu condamnat dar........
Fire Intinse!