La mreana pe Jiu

  Nu demult, impreuna cu bunii mei prieteni pescari Tazu,  Piciu si Avo,am decis sa mergem la o partida de pescuit la mreana pe Jiu. Zis si facut! Stabilim locul si plecam catre el! Cu chiu cu vai reusim sa lasam masina la cca 300 m de noi, si ne instalam! Fiecare isi pune lansetele pe ce apuca, locurile fiind alese la intamplare. Acum, trebuie sa umblam la momeala… Fiind trei persone, (Tazu nu a putut venii in acea seara) am zis sa dam fiecare cu ceva diferit. Unul a dat cu rame groase, altul a dat cu coropisnite si carii, iar celalalt cu buchet de viermisori, patrat de cascaval si lipitori.

  Am asteptat ce am asteptat, si dupa vreo sapte-opt ore, spre dimineata, am decis sa strangem. Nu prinsese nimeni nimic! Piciu scoate si el lanseta din apa si la un moment dat zice: ba, io am una! Avea o mrenuta la vreo 200 g pe care nu stia cum sa o protejeze mai bine, sa nu o raneasca pana la eliberare! Ne-a facut!:)

  Urmeaza o a doua iesire: eu cu Piciu si cu Tazu, fara Avo!

 Mergem intr-o zona aleasa de mine de acesta data, si ne pozitionam! Primul se pune Piciu, dupa care se pune si Tazu, si in urmatorul loc ma pun si eu. Fiecare isi alege momeala cu care sa dea si incepe asteptarea… Intre timp observ ca nu era curentul de apa potrivit si decid sa ma mut! Am strans lansetele si am cautat un alt loc cu curent mai puternic. Langa locul lui Piciu era o cararuie catre luciul apei! Cam greu accesibila, dar in lipsa de altceva era bine si acolo. Am decis! Aici pescuiesc in noaptea asta! Am pus doua lansete si in soapta ii spun lui Piciu: daca este sa imi dea ceva, te rog sa vii sa imi tragi tu a doua lanseta! Piciu confirma si zice: lasa mai, numai sa iti dea tie…..Dupa cateva ore nimic…. Schimbam carii dupa carii, rame, coropisnite, si cand sa plecam catre casa, vad lanseta mea cum se arcuieste si clopoteii nu se mai opreu din clincanit…….  Prima trasatura! Adrenalina a fost atat de mare incat nici nu stiu cum a ajuns la mal acea mreanaJ

Asta a fost tot in acea seara! O singura mreana! 

  In timp ce ne indreptam catre casa, ca o ultima “strigare” sa ii spun, zicem cu totii: deseara suntem inapoi!       Am ajuns acasa,am dormit cat de cat, si primul care s-a trezit, a dat tonul!  Haidem la peste! Nu stiu ce sa i-mi mai iau la mine, sa plec mai repede pe malul Jiului! Ajungem din nou!

Mrenele parca ne asteptau! Prima lansare si dupa cinci minute am prima mreana sarita de 2 kg. Lansez din nou si am senzatia ca il agat pe Piciu…. De unde, Piciu urla la mine sa vin cu minciogul! Ma intorc pe locul meu, cand vad un bat facut “covrig”si la randul meu tipam la Piciu sa vina cu minciogul! Era clar! Incepuse sa urce!

 Am avut in acea noapte vreo doua zeci de trasaturi din care am finalizat decat  zece. Pe zece pesti am pus mana !

 Urmeaza cateva zile de repaus si Piciu imi spune: plec la pescuit in noaptea asta! Ii raspund ca  il invidiez si ca poate voi merge cu alta ocazie… Se duce pe acelasi loc, si a doua zi imi arata o poza  de toata frumusetea..O mreana sarita  cu mult de 4 kg!

A venit si ziua mea libera,… si trebuia sa ma razbun, stiind ca mrenele sunt acolo, am decis sa schimb un pic strategia( montura )…

 De firul principal, am atasat un carlig nr. 6 pe un fir de 0,28. M-am gandit ca daca este sa imi dea, imi va rupe! Dar sa fie asta problema mea…. Drept urmare am prins aceasta frumoasa mreana pe care am sa o si expun mai jos…

Cu toate ca am constatat ca mananca mreana cel mai bine noaptea, am zis sa incerc si ziua, in amiaza mare! M-am gandit: este duminica, este frumos afara, de ce sa nu-mi iau nevasta, sa o scot la un gratar, si sa undesc?!

 Ajungem din nou la locul cu pricina, arunc batul de acesta data, si cand sa ma apuc sa fac focul… zdranc!! In lanseta aveam ceva! Scap o frumoasa mreana din cauza ca nu am intrat in apa  cu minciogul. Imi parea rau doar ca nu-i aratasem femeii ce inseamna sa prinzi o mreana mai maricica… Lansez din nou si zic: ma apuc de gratar, dar sa fii tu atenta la lanseta!

 Nu incep sa pun carbunii pe gratar, cand aud tipand: lanseta!!!……..  Fug repede la bat si intep! Era o mreana de vreo 2, 40 kg ce atarna in carligul meu micut nr 6.

Mentionez ca dupa acel drill, sotia imi spune: data viitoare cand mai mergem, sa-mi iei si mie un bat, asa, sa dau macar la obleti! 

Sper din suflet ca acesta dorinta sa nu ii dispara, si in curand voi avea cel mai tare partener de pescuit!

 Fire intinse!

Trofee de rapitori

  Cu ceva ani in urma, am fost intr-un magazin cu articole de pescuit, si printre picaturi, ceva mi-a sarit in ochi. Era un cap de salau ce ranjea la mine. Ma uitam la el si parca se uita la mine curios, de parca avea sa ma intrebe: ce te uiti asa? Nu ai mai vazut? I-as fii raspuns ca nu am mai vazut, si imi statea pe limba sa intreb: cum ai ajuns pe acea panoplie? J

 In fine, imi iau inima in dinti si il intreb pe cel de la magazin cum a faurit asa ceva.

Tipul se uita la mine si imi zice ca este mult de munca. Confirm, stiind cat sunt de migalos. Si a inceput sa imi explice. Ajung acasa, ma sfatuiesc cu singurul care nu ma minte( tovarasul google) si aleg cea mai simpla aplicatie. Dupa primul peste prins am zis sa incerc ceea ce imi propusesem, sa pun si eu unul pe o panoplie.

Inca de la inceput vreau sa va spun ca nu se merita sa “ priponesti” un salau de 2-3 kg pe bucata de lemn.Cu cat este mai mare pestele cu atat arata mai bine…

 Haideti sa va spun ce varianta am ales eu:

Se taie  capul unui peste proaspat si se curata pe cat posibil de carnea ramasa. Cu cat ramane mai putina carne pe el cu atat mai bine.

 Se ia un vas ( pe masura capatanii ) si se umple cu apa. Se pune sare mare ( de muraturi ) pana se satureaza apa ( nu se mai dizolva sarea ) si se baga capatana de peste in vas. La inceput o sa pluteasca dar dupa doua, trei zile se va scufunda. Se lasa acolo aproximativ trei saptamani sau o luna, timp in care trebuie sa mai incercati sa dizolvati sarea, sau sa mai adaugati apa cu inca ceva sare. Cantitatea de sare la un vas de 10 l este cam de trei, patru kilograme.

 Dupa ce a stat bine mersi la “ fezandat”, se scoate, si se pun in gura lui niste betigase pentru a-i tine gura deschisa. Nu fortati prea tare deschiderea gurii pentru ca va fi inestetic. Capul se va deforma si va iesi de acolo un aligatorJ  

 Personal, folosesc betigasele pentru frigarui. Ii tai capatul ascutit (betigasului), si dupa aceea masor efectiv deschiderea gurii si il pun. Foto jos:

Odata facute aceste operatiuni, nu mai ramane decat sa asteptam cam doua, trei saptamani. Daca trece o luna nu se intampla absolut nimic. Pot trece si doua si trei. Treaba este ca apa se evapora, si trebuie mereu completat cu apa si sare.

In fine, scoatem capatana de peste si o bagam sub jet puternic de apa. O curatam cu o periuta de dinti sau o perie micuta dar nu foarte aspra. Foto jos:

Dupa care lasam la uscat. In maxim o saptamana se va vedea daca mai este nevoie de inca un periaj sau nu.

De aici treaba incepe sa fie din ce in ce mai simpla.

Personal folosesc o pensula de tempera cu diametru ceva mai mare. Folosesc de regula lac de piatra dar am folosit si lac de lemn si este binisor. De ce zic binisor? Pentru ca lacul de piatra nu schimba coloritul capatanii, pe cand lacul de lemn ingalbeneste putin “trofeul”.

Ar fi indicat ca lacuirea si uscarea sa fie facute undeva in aer liber, daca vreti sa nu mancati ciorba receJ

Probabil acum o sa va intrebati: dar ochii? Da, este si la asta o rezolvare. Daca ne uitam prin casa de jur imprejur, este imposibil sa nu vedem un ursulet, un catelus, o pisicuta de plus etc. Sunt perfecti ochisorii aceeia doar ca nu trebuie sa spuneti sotiilor sau prietenelor voastre ce intentii aveti. Efectiv ii luati si spuneti ca nu stiti nimicJ. Eu am facut greseala sa spun si de atunci toate capatanile pe care le fac sunt fara ochiJ

Spor la treaba!

Pescuitul la copca

        Avand in vedere ca suntem in toiul iernii si gheata a inceput sa capete  ceva grosime, am sa postez cateva din parerile mele despre pescuitul la copca.

In primul rand, pentru o siguranta sporita nu trebuie sa intram pe gheata decat daca are cel putin 10 cm grosime. Deci, trebuie sa fim foarte atenti. Mai trebuie sa fim atenti si in zonele unde este zapada pe gheata, caci acolo gheata este mai subtire fata de locurile unde nu este zapada. FOARTE MARE ATENTIE! 

Ca si imbracaminte ne trebuie ceva calduros, confortabil, cu incaltaminte care sa ne protejeze bine de frig (exclus adidasi-tenesi) si care sa nu alunece. Ar fii indicat sa avem la noi si un termos cu ceai fierbinte (exclus alcool) pentru hidratarea organismului.

De regula, in pescuitul la copca trebuie sa fim minim doua persoane, niciodata singuri!

O mare gresala consta in mersul in cadenta, pentru ca vibratiile pot provoca spargerea ghetii.

Indicat ar fi sa pastram patru-cinci pasi intre noi.

Copcile sa nu fie la o distanta mai mica de doi metri intre ele.

Nu sarim pe gheata in scopul de a arata ca aceasta nu se sparge!

Unealta de baza pe care trebuie sa o avem este freza perforatoare, dar in lipsa ei putem folosi si satarul de bucatarie (fara stirea nevestei)

Cu cat facem mai multe gauri cu atat avem mai multe sanse sa prindem mai multi pesti. De multe ori se intampla ca pestii sa fie egali ca numar cu numarul gaurilor date (cate gauri dam atati pesti prindem)

De regula copcile se fac dinspre mal catre larg de la o adancime de minim 80-100 cm.

Dupa ce facem copca (gaura), sondam apa cu o undita, care la capatul firului are atasat un plumb (maxim 3 gr) Asa vedem ce este sub noi si cat de adanca este apa..

Daca este foarte frig si nu vrem sa inghete apa din copca, punem cateva picaturi de ulei vegetal in apa.

Ustensilele necesare sunt: doua-trei undite de 1,5-2 metri foarte fine, si o lansetuta mica pentru pescuitul cu marmusca.

De regula plutele pentru copca sunt rotunjite, fara antena, dar cum se poate vedea in pozele atasate se pot folosi si alte tipuri de plute, fine sa fie!

Momelile cele mai folosite sunt: larvele de libelula (chironomide) si viermisorii. Momeala se lasa intre ape sau pe fundul apei. Daca observam ca pestele raspunde, mai putem face alte copci in apropiere, dar catre larg.

Pe post de nada putem folosii viermisorii vii, libelule si rame tocate marunt (ramele le maruntim inainte de a le arunca in copca)

Personal, momeala o tin in buzunar, intr-o cutiuta, asta pentru a evita sa o pun in carlig inghetata. Folosesc mereu in pescuitul la copca fire foarte subtiri: 0,08-010 la care atasez carlige nr 14-18.

La pescuitul salaului si al stiucii folosim montura clasica doar ca in loc de undita, legam firul cu un surplus de 10-12 m de mijlocul unui lemn mai gros (diametrul de 3-4 cm), care-l asezam deasupra copcii orizontal.

Ca si momeala este indicat sa punem in ancore sau carlige pestisori vii. Cel mai bine ar fi sa folosim pestisorii care ii prindem in acel loc. Pestii de prada prefera hrana casei!!!

Acum, ca toate astea au fost spuse, va urez, gheata groasa si fire intinse! 

                                                                   Si bibaneii aferenti.........