Pescuitul la copca

        Avand in vedere ca suntem in toiul iernii si gheata a inceput sa capete  ceva grosime, am sa postez cateva din parerile mele despre pescuitul la copca.

In primul rand, pentru o siguranta sporita nu trebuie sa intram pe gheata decat daca are cel putin 10 cm grosime. Deci, trebuie sa fim foarte atenti. Mai trebuie sa fim atenti si in zonele unde este zapada pe gheata, caci acolo gheata este mai subtire fata de locurile unde nu este zapada. FOARTE MARE ATENTIE! 

Ca si imbracaminte ne trebuie ceva calduros, confortabil, cu incaltaminte care sa ne protejeze bine de frig (exclus adidasi-tenesi) si care sa nu alunece. Ar fii indicat sa avem la noi si un termos cu ceai fierbinte (exclus alcool) pentru hidratarea organismului.

De regula, in pescuitul la copca trebuie sa fim minim doua persoane, niciodata singuri!

O mare gresala consta in mersul in cadenta, pentru ca vibratiile pot provoca spargerea ghetii.

Indicat ar fi sa pastram patru-cinci pasi intre noi.

Copcile sa nu fie la o distanta mai mica de doi metri intre ele.

Nu sarim pe gheata in scopul de a arata ca aceasta nu se sparge!

Unealta de baza pe care trebuie sa o avem este freza perforatoare, dar in lipsa ei putem folosi si satarul de bucatarie (fara stirea nevestei)

Cu cat facem mai multe gauri cu atat avem mai multe sanse sa prindem mai multi pesti. De multe ori se intampla ca pestii sa fie egali ca numar cu numarul gaurilor date (cate gauri dam atati pesti prindem)

De regula copcile se fac dinspre mal catre larg de la o adancime de minim 80-100 cm.

Dupa ce facem copca (gaura), sondam apa cu o undita, care la capatul firului are atasat un plumb (maxim 3 gr) Asa vedem ce este sub noi si cat de adanca este apa..

Daca este foarte frig si nu vrem sa inghete apa din copca, punem cateva picaturi de ulei vegetal in apa.

Ustensilele necesare sunt: doua-trei undite de 1,5-2 metri foarte fine, si o lansetuta mica pentru pescuitul cu marmusca.

De regula plutele pentru copca sunt rotunjite, fara antena, dar cum se poate vedea in pozele atasate se pot folosi si alte tipuri de plute, fine sa fie!

Momelile cele mai folosite sunt: larvele de libelula (chironomide) si viermisorii. Momeala se lasa intre ape sau pe fundul apei. Daca observam ca pestele raspunde, mai putem face alte copci in apropiere, dar catre larg.

Pe post de nada putem folosii viermisorii vii, libelule si rame tocate marunt (ramele le maruntim inainte de a le arunca in copca)

Personal, momeala o tin in buzunar, intr-o cutiuta, asta pentru a evita sa o pun in carlig inghetata. Folosesc mereu in pescuitul la copca fire foarte subtiri: 0,08-010 la care atasez carlige nr 14-18.

La pescuitul salaului si al stiucii folosim montura clasica doar ca in loc de undita, legam firul cu un surplus de 10-12 m de mijlocul unui lemn mai gros (diametrul de 3-4 cm), care-l asezam deasupra copcii orizontal.

Ca si momeala este indicat sa punem in ancore sau carlige pestisori vii. Cel mai bine ar fi sa folosim pestisorii care ii prindem in acel loc. Pestii de prada prefera hrana casei!!!

Acum, ca toate astea au fost spuse, va urez, gheata groasa si fire intinse! 

                                                                   Si bibaneii aferenti.........

Cu barca la Dubova..

Inca o iesire la Dubova!

Am fost la Olt, manca! Am fost pe Jiu, manca! Am zis sa mergem pe Dunare… Oare o manca? De regula daca mananca intr-un loc, fugim in alt loc unde il provocam sa manance. Ii dam cu de toate si pana la urma pune gura pe ceva..

De aceasta data am folosit numai gume de  “export”, care s-au dovedit a fii cele mai bune.

Nu vreau sa fac reclama dar cele cu codita  “mai moale” au facut legea.

Ajungem pe la Dubova dupa nu stiu cate telefoane date anterior, si la un moment dat toti eram in casa lui Bachus,,,,” Am vorbit cu “el” sa ne  pasuiasca , si am inceput sa testam apa.

Vorbesc la plural dar am fost singur in barca atunci cand cautam acele substraturi…

Dupa cateva ore ajung acasa si gasesc gratarul foarte incins cu  toate bunatatile pe el!

Era clar:nu mai plecam noaptea…. Vinul negru parca se alia cu doleantele locului. Trebuia sa  “sfintim locul” !

Am inteles si asta si a doua zi, pe la ora  7 dimineta am incercat din nou sa montez motorul pe barca. Am plecat dupa coordonatele luate anterior .Fiasco total! Unde cu o zi in urma am luat cativa strapi cu jig de 28 gr, a doua zi cu 52 gr nu mai bateam fundul…

Cel mai amuzant mi s-a parut atunci cand am vrut sa ne ancoram, si dupa doua-trei lansari am inceput sa vedem cum pleca barca cu noi. Firele de la ancora fusesera taiate de pietrele de jos.

Inca ceva km in plus si ajungem pe alt loc. Totul ok! Strapii au inceput sa apara doar ca ancora noastra a cedat brusc! Inca o data!

Am sa pun niste poze ptr a-mi aduce aminte de aceasta iesire frumoasa…

Atacuri neasteptate

    Inca o data mi se dovedeste ca iesirile spontane sunt cele mai reusite. Spun asta pentru ca asa a si fost. De la ultima postare, am mai avut o iesire pe Olt cu barca unde am prins o groaza de bibani. Initial plecasem dupa salau dar cum el nu s-a  “aratat” am trecut imediat la biby. Nu stiu cum sa reproduc acele momente…Au fost de vis! Imi aduc aminte ca la un moment dat, noi pescuiam pe langa o pila de beton, pe care erau cocotati doi sateni ce “undeau” cu patru parasute. Noi prindeam de zor la twister si ei nu. La un moment dat au inceput sa ne zica sa plecam de acolo ca le speriem pestii. Evident ca nu am plecat pentru ca noi urmaream bancul. Dupa un timp bancul de biban s-a mutat in spatele lor si noi hop, dupa el J Asa am reusit sa ii inebunim , mai ales cand ii aruncam peste botul barcii. In fine…..

Au mai urmat trei-patru zile de rutina (servici-casa), dupa care vorbesc cu un bun prieten pe la noua seara si imi propune sa mergem pe la Dunare. Am acceptat instantaneu, si la ora patru dimineata deja eram amandoi in masina catre locul cu pricina. Am zis: salau! Drumul a fost infernal pentru ca ploua foarte tare si era in lucru. Dar noi eram foarte optimisti incat faceam si glume (strapilor, anuntati-va parinti si bunicii ca venim, veti fii nevoiti sa cresteti singuri etc, orice patimas intelege!)

Intr-un final ajungem pe locul dorit, inarmati pana in dinti cu jig-uri de la 3 gr la 80 gr, bete adecvate greutatilor, speranta intinsa la maxim, ce sa mai….. croiti pe el!

Reusesc sa fac prima lansare cu un capat de 21 gr care plutea pe curentul puternic. Am pus unul de 28 gr. Nici o noutate! Substratul era departe de el J . Pun unul de 32 gr care batea o data substratul, dupa care era pe mal.Am incercat si un 42gr dar cel mai bun s-a dovedit cel de 50gr. Am insistat cca o ora, timp in care avatii isi cam faceau de cap cu obletii. La noi nici macar  “gradinita” nu isi lasase vreun dintisor pe vreo coada de cauciuc.

Renunt la jig-uit, si incep sa caut prin cutia cu voblere si linguri, pe care nu o mai las niciodata acasa indiferent la ce ochi de apa ma duc. Prima data am isistat cu o lingura oscilanta de 22 gr. Fiasco total! Am incercat cu kast master de diferite gramaje, nimic! Am pus pilker, la fel,nimic! Am inceput cu voblere de diferite marimi si actiuni. Nimic! Ma gandeam,unde gresesc? Fumez o tigare in ploaia ce incerca sa imi intre prin costum, si decidem sa ne mutam cca 200m in aval. Printre niste pomi si sarind ca niste capre pe pietrele mari ce alinta cursul apei ne gasim si noi un loc. Pun un vobler mai potrivit si lansez. O data, de doua ori, de noua si la un moment dat voblerul se opreste brusc in curentul puternic. Batul meu era arcuit la maxim si ceva “lovea” cu putere in el. Muscase!

Il aduc usor la mal si in loc sa scot grip-ul din rucsac, incerc sa scot frumosul avat cu mana. Esec! De frica sa nu imi intre ancorele in mana eliberez buza pestelui si urechea acestuia, numai ca in acel timp s-a eliberat si voblerul din gura lui. Na! Asta este! Asa este la pescuit, vorbeam cu mine sub privirile pline de manie ale satenilor ce incercau de zor sa prinda si ei ceva. Cu zambetul pe buze ca atisesem un peste, imi aprind o tigare si ma asez pe o piatra. Unul din sateni incepe sa  “topaie” si el pe pietre catre mine. Cu ochii atintiti catre batul meu ma intreaba: dar cu ce ai dat? Si ii raspund : la vobler! La vobler??? Da! Se intoarce catre un amic al lui si-i zice: da mai…, la vobler! Amuzat de cele intamplate si cu tigarea terminata, mai fac o lansare. Acelasi lucru: voblerul se opreste si mulineta incepe sa trozneasa din toate rotitele ei. Inca unul, il aveam! De data aceasta ii zic bunului meu prieten sa imi dea grip-ul din rucsac. Dupa cum stiti avatul este foarte violent la muscatura, dar dupa atac este ca lemnul. Vine singur. In sfarsit aveam un peste punctabil pe mal.

Timp de vreo patru ore in care am schimbat voblere, twistere, linguri etc, nu am mai vazut “cioc” Inainte de lasarea serii am decis sa pun un vobler mai mare, de 12 cm echipat cu ancore VMC. Am dat de doua-trei ori si….  aceeasi trasatura violenta care a durat trei-patru secunde. Scot voblerul din apa si constat ca ancorele parca erau din cauciuc pentru frumosul peste, care confundase prada cu voblerul meu. Ce sa mai,o partida pe cinste! Am plecat de acolo cu greu, foamea si oboseala impingandu-ne catre zacusca si caldura din masina. Am plecat catre casa cu speranta vie ca ne vom intoarce. Dupa avat! Poate vom prinde niste salai….

   Descriere avat:

      Avatul (Aspius aspius)

Avatul, cu toate ca face parte din familia crapului (Cyprinidae), este un peste rapitor, foarte violent in atac si necrutator, vesnic in cautarea prazii. De aici si denumirea populara de „capcaun al apelor” sau „lupul obletilor”. 
Lungimea obisnuita a avatului este de 35-50 cm, cu o greutate de 1-1,5 kg. In mod exceptional poate ajunge la 60-80 cm, cu o greutate de 3-7 kg. Pe Dunare s-au prins de-a lungul anilor si exemplare mari, de 8-14 kg, din ce in ce mai rar insa. 
La noi in tara, avatul populeaza majoritatea apelor curgatoare din zona subcolinara (Prut, Siret, Somes, Cris, Bega etc.), Dunarea cu bratele si canalele Deltei, dar se mai poate gasi si in unele lacuri de acumulare din zona colinara. 

Descrierea si felul de viata 
Avatul este unul din cei mai zgomotosi rapitori atunci cand vaneaza. 
Primavara il vom gasi in straturile superioare ale apei, pe langa maluri, obstacole naturale sau artificiale, in cautarea speciilor de pestisori mici ce ies sa se incalzeasca in apele mai calde, deci la adancimi mai mici. 
Vara pe caldura, avatul se muta in zonele cu ape mai adanci si mai oxigenate, la confluente cu ape mai reci. Lunile iulie-august sunt cele mai propice pentru pescuitul avatului, in aceste luni avatul nesfiindu-se sa atace cardurile de maruntis pana langa malurile apelor, intr-o continua vanatoare. Toamna, dupa racirea apelor, avatul coboara in zonele adanci, odata cu deplasarea cardurilor de albitura si trebuie cautat la adancime (1,5 – 4 m). Totusi dimineata si seara, mai ales cand temperaturile sunt mai ridicate pentru acest sezon, nu se da in laturi sa iasa la apa mica dupa maruntis. 
Avatul este un peste solitar (mai ales exemplarele capitale), dar atunci cand reusim sa detectam unul putem fi siguri ca in zona pot fi si alte exemplare iesite la vanatoare. 
Pe timp senin, avatul musca foarte bine dimineata si seara, iar in zilele innourate, cu presiune atmosferica constanta, musca foarte bine – la fel ca majoritatea rapitorilor - numai dimineata. 
Avatul are un corp conic de culoare verzui-cenusie, cu laturile albicioase, burta de culoare sidefie cu solzisori mici, marunti. Corpul se termina cu o gura mare la care falca interioara este oblica. Hrana avatului este variata, fiind alcatuita in special de pestisori vii (obletii sunt primii in meniul avatului), rame si viermi mari, dar nu refuza nici insectele cazute pe suprafata apelor. 

Pescuitul avatului 
Pescuitul avatului este un pescuit incitant, datorita fortei si brutalitatii cu care musca acest peste. De multe ori poate smulge lanseta din mana sau poate rupe nylonul in momentul muscaturii, mai ales daca frana mulinetei nu este reglata corect. Cel mai frumos si sportiv pescuit la avat este cel cu momeli artificiale. La avat vom folosi o varga rigida de 2,40-2,70 m, cu actiune de varf. 
Pe mulineta cu tambur fix vom pune un fir de 0,20-0,25 mm de buna calitate, avand intotdeauna grija sa reglam frana mulinetei pentru a nu avea surprize neplacute. 
Agrafa cu vartej de dimensiuni mici nu trebuie sa lipseasca de la capatul coloanei de fir. Pe deoparte vartejul nu permite rasucirea firului si, pe de alta parte, putem sa schimbam foarte repede naluca, lucru deosebit de important atunci cand trebuie sa lansam cat mai repede acolo unde am observat ca avatul vaneaza. Cateva minute pot fi foarte importante in pescuitul avatului, deoarece acesta isi schimba foarte repede locul de vanatoare. 
Firul subtire si greutatea nalucii folosite ne permit sa aruncam la distante mari acolo unde pot vana avatii. De obicei, pe malurile raurilor mari, cum este Prutul de exemplu, avatii vaneaza in malul opus, la distante de cele mai multe ori destul de apreciabile. 
Avatul se mai poate pescui si folosind momeli naturale, cu pluta sau cu monturi pe fundul apei, indeosebi primavara devreme si toamna tarziu. Cei mai buni pestisori momeala s-au dovedit a fi obletii, dar avatul, mai ales cei de dimensiuni mai modeste, nu refuza nici ramele, buchetul de viermusi sau anumite insecte (lacuste, muste mari bazaitoare etc). 
Dimensiunea minima la care se poate pescui avatul este de 30 cm. 

Naluci recomandate 
Dintre naluci, cele mai utilizate de pescarii sportivi sunt linguritele rotative cu palete ovale sau alungite (frunza de salcie), numerele 2, 3, 4, cu greutati cuprinse intre 5-14 grame. 
Putem folosi si linguri oscilante mici in forma de pestisori sau piscot, lungi de 4-7 cm si cu o plaja de greutati cuprinsa intre 9-14 grame. 
Avatul se mai poate pescui si la twistere sau voblere de suprafata, cele mai prinzatoare fiind modelele shad (pestisor) de 4-9 cm, culorile cele mai des folosite fiind acelea naturale, care imita obletele, albul sidefiu sau orice pestisor prada existent in apa respectiva. 

Recuperarea 
La pescuitul avatului pe rau se tine intotdeauna cont de viteza si directia curentului. Pescarul, ca un adevarat vanator, va detecta locurile in care se hranesc avatii si va lansa naluca in imediata apropiere a locului atacului de avat. Naluca (rotativa, oscilanta, shad, vobler) se va recupera cu viteza, cat mai aproape de suprafata apei. Avatul va musca fulgerator, se simte o lovitura brutala in lanseta, chiar daca de cele mai multe ori este un avat de dimensiuni mai mici. Dupa aceasta, pestele se lasa dus la mal fara a opune mare rezistenta, unde putem sa-l scoatem cu ajutorul unui minciog sau, mai simplu, cu mana introdusa cu repeziciune sub operculele pestelui. 

Bucatarie. Avat cu pilaf. 
Avatul nu este un peste cu deosebite calitati gastronomice, asta datorita in primul rand oaselor multe pe care le are. Daca totusi ne-am hotarat sa nu il eliberam trebuie sa avem in vedere ca nu este un peste foarte rezistent in juvelnic si trebuie, in cazul unor partide si drumuri lungi, eviscerat si sarat. 
Ingrediente pentru 6 portii: 6 bucati de avat de 150 grame fiecare, 100 ml ulei de masline, 150 g pilaf de orez, doua oua, doua lingurite de smantana, cateva fire de safran. 
Ingrediente pentru caramel: piper boabe verde, roz, negru, o jumatate de lingurita din fiecare, 100 grame zahar tos, o lingurita de apa, 50 ml de otet de vin. 
Ingrediente pentru sosul de unt: o lingurita de ceapa dulce tocata, 50 ml de vin alb sec, o jumatate de lingurita de piper macinat, 50 ml de apa, 200 grame de unt, sare. 
Mod de preparare: Intr-un vas termorezistent puneti zaharul cu o lingura de apa si cele trei feluri de boabe de piper.Cand incepe sa se caramelizeze, frecati cu o lingura de lemn sa nu se arda. Stingeti cu otetul de vin. Lasati sa fiarba foarte incet 3 minute. Tapetati cu caramel sase forme mici, 6 cm diametru, din teflon sau metal rezistent la caldura. Incorporati in pilaf ouale, smantana, sofranul. 
Distribuiti compozitia in cele sase forme si puneti-le asezate intr-o tava cu apa, in cuptor incins la 140-150 grade Celsius, timp de 20 min. 
Prepararea sosului de unt: Intr-o tigaie caliti putin ceapa tocata, adaugand vinul alb, otetul si apa. Pe foc foarte mic adaugati untul taiat bucatele si amestecati repede ca sa se topeasca. Puneti sare dupa gust si pastrati sosul la cald. 
Prajiti bucatile de avat in ulei de masline incins, asezand pestele cu partea cu piele in jos. In timpul prajitului nu se acopera. Prajiti bucatile de avat in uleiul de masline incins, asezand pestele cu partea cu piele in jos. In timpul prajitului nu se acopera si nu se intorc bucatile de peste. Cand pielea pare sa fie rumenita, luati pestele de pe foc, sarati si piperati. Pe fiecare farfurie asezati o bucata de avat prajit, o portie de pilaf caramelizat si adaugati sosul alb. 

 SURSA:http://www.revistalupeste.ro

Pe Olt cu strapii

       Dupa o miniexcursie bine meritata am decis sa merg si eu la un pescuit cu prietenii.

Am ales Oltul.Batranul Olt!

Decidem impreuna sa mergem la barajul de la Osica (GRECI) cum ii mai spun unii. De ce? Pai acolo aveam mai multe optiuni: biban, salau, stiuca, avat si ocazional cate un somnotel. Este barajul perfect pentru pescuitul la spinning. Acolo fiecare isi etaleaza gumele, voblerele, jigurile s.a.m.d.

Vorbim de seara si stabilim o ora pentru intalnire, dar acea ora avea sa fie data un pic inainte, ca de fiecare data….

In sfarsit, echipa completa: eu cu  “Tazu”  si  “Piciu”

Plecam in graba cu o ora intarziere si ajungem intr-un final la locul dorit.

Despachetam si  ne gandim sa dam prima data intr-un canalus unde de regula se prinde stiuca. Renuntam rapid vazand ca iarba inca este la ea acasa. Deh, mai trebuie sa venim si peste doua saptamani (tatonam nu alta!).

Ne intoarcem catre masina, schimbam betele, mulinetele si trecem la categoria ”greu.”

De ce zic greu? Pai am ales sa pescuim in turbine unde jigul de 21 gr abia daca batea  “fundul.” Desfac capacul la cutia mea de jiguri, pun unul de 28 gr si testez. Prima lansare a fost de acomodare. La fel si a 50-a (cred.) La un moment dat am decis sa joc twister-ul ceva mai agresiv, cand,o data cu gandul meu am avut si primul atac cu finalizare. Era un biban tare pofticios. Am zis ca asta este: il rupem! Eliberez bibanul in asteptarea  “parintilor lui”.

Inca 2 ore moarte si tatonarea terenului.

Inainte de lasarea intunericului, imi iau inima in dinti si pun un shad de 12 cm MT  cu un capat de 28, si lansez: tronc!! Ceva imi zdrancanea in calcaie. Era primul strap cam la kil. Nu-mi venea sa cred! Mai dau de vreo 3 ori cand, zdranc! Al doilea! Leit! In jumatate de ora am mai reusit sa pacalesc inca doi spre nemultumirea pescarilor ce se aflau in fata mea la cca 50-60m.

Prietenii mei au reusit sa captureze cate un avatel de ins. Le-a mirosit mana a peste cum se spune (eliberarile au fost instantanee).

Cel mai  “nefericit" dintre noi cred ca a fost Piciu, care la o lansare mai fortata a ramas doar cu jumatate de lanseta in mana. Restul …………..

Nu condamn lansarea si nici jigul folosit. Asa a fost sa fie!

Este trist sa vezi cum se intampla asa ceva unui om care stii ca isi doreste sa pescuiasca si nu mai are cu ce, si fara sa poti face nimic sa-l ajuti.

Cu batul de rezerva, Piciu decide sa incerce la clean sau stiuca dar din pacate pentru el, soarele era departe de ai fi prieten. Il culegem dintre stufarisuri si plecam catre casa….

Nu pot sa uit afirmatiile: ”batul meu…..”!!

Il inbarbatez si-i zic: da-l d..cu! O sa ai altul mai bun! Si asa, si-a scos parleala asta!

Drumul catre casa a fost cam plictisitor, unul tacea, unul conducea si altul isi imagina o noua partida. Cu mare placere o sa revin cu acea partida. Unde va fi? Nimeni nu stie!

biby

Excursie la Sighisoara

       Da, este locatia pe care am ales-o sa merg impreuna cu  iubita mea!

De ce? Pentru ca de aproape un an am tot  “navigat”: servici, casa, pescuit si tot asa. Am zis ca este si timpul ei sa mearga pe undeva. Dar problema a fost ca de la bun inceput s-a inpus: nu iei nici un bat cu tine J) ! Deja ma gandeam cum sa improvizez ceva, un nailon pe sticla, un carlig prin torpedo, un vobler ascuns, dar degeaba, doleantele erau clare: fara articole de pescuit in aceasta mini excursie.

Si asa a si fost!

In ziua in care trebuia sa plecam am inceput sa punem ceva haine de o parte, si fara sa vreau, am zis: iau si batul asta? O privire se intoarce catre mine de parca eram vinovat de HirosimaJ

Am inteles! Nu este de gluma! Iau repede trolerul si-l arunc in masina, dupa care sculele ei: pantofi si alte minunatii femeiesti J

Bag cheia in contact si plecam! Plec cu gandul la ce las acasa si la ce pot sa intalnesc pe drum (rauri, raulete, balti etc)

Prima locatie a fost Branul, pentru mine nu era ceva nou, poate decat oamenii din el. Am mancat, am facut doua-trei poze dupa care am plecat catre Brasov. La iesire din Bran catre Brasov am intrat intr-un peco ”pe stanga” in care maneaua era la ea acasa. De ce zic asta? Pai la difuzoarele acelea din statie asta se auzea…., Am bagat ceva carburant, dupa care am vrut sa ma spal pe maini la baie. Surpriza: nu puteam respira din cauza mirosului greu, de parca trecuse pe acolo o turma de elefanti J

Cu mojicul in gat am plecat de acolo cu gandul ca va fi o zi buna in continuare! Si asa a si fost! Drumul a fost super lejer, peisajele pe masura, dar mai rau era cand vedeam ceva apa. Reduceam viteza si imi imaginam cu ce fel de naluca as da in acel loc. Parca imi si vedeam pozitia in barca J Una peste alta ajungem in Brasov, vizitam Biserica Neagra, bem o cafeluta si plecam catre Sighisoara. Aceeasi treaba, drumul super ok, participantii la trafic foarte ok (nu ca la noi), am ajuns intr-o clipita. Vad un indicator (catre Cetate), il urmez si ajungem la o bariera. Iese un tip dintr-o baraca si imi cere 15 lei pentru acces cu masina in  “Orasul Vechi”

Uau! Problema este alta, de ce este acces auto? Eu asta nu inteleg! Am inteles de la bun inceput ca acolo este vorba de a mai face ceva ”marafeti” de pe urma vizitatorilor .Deh, de unde sa faca si ei un banut avand in vedere ca daca nu ar fi acea cetate ar fi un oras mort!? Ca multe altele de altfel. Am intrat evident fara masina si am inceput vizitarea  “orasului”

SUPERB!

Se zvonea ca este scump tot ceea ce cauti, dar daca stii sa cauti, gasesti si mai ieftin.

Ex: am fost la o terasa unde berea la halba (400 ml) costa  3.00 lei, micul dejun ptr doua persoane era undeva la max  25 lei plus cazare in regim de pensiune la 80 lei. Acum, sunt convins ca gaseam si mai scump,   dar si la alt nivel. Avand in vedere ca nu dormeam in sacul de dormit pe malul Dunarii, m-am multumit si intr-o saltea superba cu o pilota pe masura J si o perna din nu stiu ce puf…. Televizorul era slim J

Bestial!

A doua zi la ora sase eram in picioare. Ceasul biologic a sunat inaintea telefonului. Cumplit! Nu aveam ce face, nu puteam sa aranjez nimic, un jig sa-l pun in alta caseta, un vobler, o ancora la ascutit, un bat de curatat! Cumplit, ce sa mai……..

Nu mai trece mult timp, si deja suntem in centrul istoric al Cetatii la o cafeluta. Suntem inconjurati de nemti, francezi, spanioli, japonezi (cred) si foarte multi unguri.

Barmanii pot spune ca erau poligloti, dar cu toate aste nu faceau diferenta intre noi si celalti, ca de, preturile erau aceleasi J

Dar, de apreciat! Macar acolo se pune accent pe ce au si valorifica fiecare cum poate, asta este! Pana la urma trebuie sa traiasca toata lumea!

Mai facem doua-trei poze si plecam catre Sibiu

Dupa cativa kilometri ajungem la un sens giratoriu, cu un indicator in care era precizata si zona vizata de noi,  numai ca era insotit de un alt indicator: drum in lucru. Eh,am zis ca nu o fii asa de rau! Dar a fost! Am facut aproape trei ore pana la Sibiu. Mergeam doi kilometri sau trei, si stateam 10 minute la semafor. Saream de pe o banda in alta, una asfaltata, alta neasfaltata, de parca faceam jaloane, dar a trecut si asta (nu stiu si capetele de bara si pivotii). Am ajuns in Sibiu. Acum marea problema a fost sa gasim Centrul in care este Catedrala.A fost imposibil! Am intrebat vreo sase-sapte persoane, din care nici una nu  ne-a indrumat pe un drum corect. Mentionez ca una din persoane a fost un taximetrist care ne-a zis sec: va duc eu!

Evident ca am refuzat si am plecat in cautarea centrului, numai ca am gasit iesirea catre casa. Decizia a fost imediata, pana si turometrul se grabea sa ajunga in maxim! Valea Oltului!

Momente de groaza pentru  “copilotul”  meu! Eram numai cu ochii in stanga. In prima portiune a Oltului era cam scazuta apa, dar deja cand am ajuns in zona Caineni, Oltul era superb! Ma si vedem in barca cu ceva “la purtator” J

Am mai mers ce am mai mers, si am ajuns la Calimenesti unde vroiam sa oprim sa mancam ceva. Dupa o ora am constatat ca acolo se mananca numai regim, asa ca am plecat catre Padurea Sarului unde am oprit, si nu am mai plecat de acolo pana nu ne-au dat ospatarii niste mici cu bere rece (fara alcool)! Asa da!

Dupa ce am vizitat aceste orase, am ramas cu o singura impresie: superb!

Ce pot sa spun? Sa zic ca la noi oamenii sunt ca acolo? Cu zambetul pe buze mereu, ca vor sa te ajute la cea mai mica problema pe care o ai? As mintii! Cu parere de rau spun ca suntem departe. Si din pacate nu ii vom ajunge niciodata!

Zona asta a noastra, Oltenia, este o zona superba, pacat ca nu este exploatata asa cum trebuie. Avem si noi unicaturile noastre dar nu facem nimic. Ca deh, nu avem  Sighisoara!

 Si cateva poze:         

                                                                       Castelul Bran

                                   

                                                                         Niste motoare superbe  

                                                                             In Brasov

                                                                           Biserica Neagra

Sighisoara

Turnul cu ceas

La intrarea in camera de tortura

Centrul

Drumul catre turnul cu ceas

Pietre funerare

Laterala turnului cu ceas

Scara acoperita (1642) catre cimitir

Si mascota din Sighisoara 

Intrarea principala (foto interior)

Degustare de branza afumata pe Valea Oltului

LEGENDA

Municipiul Sighisoara este situat la extremitatea sudica a judetului Mures, in Podisul Tarnavelor (zona raului Tarnava Mare) si se intinde de o parte si de alta a Tarnavei Mari, situat la 123 de km de la izvoarele raului in zona de varsare a paraului Saes.

Sighisoara este al doilea oras ca marime si importanta (istorica, economica, politica, geografica) din judetul Mures, fiind ridicat la rangul de municipiu la 16 februarie 1968 si avand in subordine administrativa sase localitati componente (Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Soromiclea, Venchi, Catunul Viilor) si un sat, Hetiur.

Zona Sighisoara, prin pozitia sa, se incadreaza in sectorul cu clima continentala moderata, prezentand cateva particularitati, in functie de aspectul deluros al regiunii si de culoarul mai coborat al Tarnavei Mari. Aceasta are influente asupra regimului termic si al precipitatiilor, conducand la inversiuni de temperatura, la frecventa ceturilor si a curentilor de culoar.

Perigrinul transilvan in peripluul prin aceste mirifice meleaguri, ajuns in inima tarii, ajuns in `Perla Transilvaniei`, are de ales dintr-o multitudine de obiective turistice pe cele mai reprezentative.


Date istorice:
Sighisora, complex medieval de arhitectura militara, civila, ecleziastica de valoare europeana, este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania.

Datorita arhitecturii sale remarcabile, a pozitiei dominante si a ambiantei geografice, orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea Perla Transilvaniei.

Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198, insa fara baza documentara. Prima atestare documentara a localitatii - in 1280 - nu marcheaza insa si inceputul locuirii, atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazinul Mijlociu al Tarnavei Mari - locuire care cu mici intreruperi depaseste 40.000 de ani.

Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului, doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii, un castru roman pentru paza drumului, o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor.

Colonistii germani (sasi), asezati de regii Ungariei incepand cu a doua jumatate a secolului al XII-lea in sudul Transilvaniei sunt cei care intemeiaza o asezare rurala la baza dinspre sud a dealului Cetatii, langa apa paraului Saes (Shaas). Denumirea paraului devine si a localitatii la sfarsitul secolului al XIII-lea.

Asezarea trezeste interesul a doua importante ordine manastiresti care se stabilesc pe platoul inferior al Dealului Cetatii, calugarii dominicani la 1298 care se mentioneza documentar localitatea sediu al manastirii - Schespurch (Schassburg), apoi se stabilesc calugarii ordinului franciscan.

In secolul al XIV-lea, urmare a venirii altor colonisti germani acum mestersugari, localitatea se urbanizeaza treptat - 1367 mentionat Civitas de Segusvar.

In secolul al XV-lea pericolul turcesc determina construira zidului si a turnurilor de aparare care inconjoara tot Dealul Cetatii, zidul fiind mentionat pentru prima data la 1490. Secolele XV-XVII reprezinta perioada de maxima prosperitate si glorie pentru orasul-cetate Sighisoara, bine pozitionat strategic si comercial la intersectia unor importante drumuri medievale. A intretinut un comert infloritor cu celelalte orase sasesti, cu diferite zone ale Transilvaniei, cu Tarile Romanesti, dar a participat si la marele comert prin intermediul Brasovului stabilind contacte pana in Persia si Tarile de Jos.

Pozitia strategica si-a aparat-o astfel incat prin forta nu a putut fi cucerit, desi a suportat cateva asedii (urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe Turnul Cositorarilor).

La 31 iulie 1849 orasul este martor la lupta de la Albesti si a infrangerii armatei revolutionare maghiare. Momentele cele mai grele pentru oras nu au lipsi: 1777, cea mai mare inundatie cunoscuta; 1709 ciuma decimeaza 1300 din cei 3000 de locuitori, 1738 cel mai mare cutremur; 1676 cel mai mare incendiu care distruge trei sferturi din oras, insa obliga la reconstructie si piatra, caramida apoi tigla, inlocuiesc hotarator lemnul.

SURSA: WWW.TURISTIK.RO

Colt de Rai

                              

                                     Colt de rai! Colt de rai???

Chiar asa, Colt de Rai? Si acum probabil ca va intrebati de ce am si eu un semn de intrebare:

Pai sa explic:

Tot vorbeam cu ai mei amici ca o sa mergem catre acesta balta, sa pescuim, sa facem gratar, sa bem si noi o bere etc-uri dastea, pana a venit o zi in care a fost ziua de nastere a unuia dintre noi. Toate bune si frumoase pana sa ne hotaram unde mergem sa sarbatorim. Si am decis: COLT DE RAI!

Am telefonat, am rezervat locurile si am plecat catre locul cu pricina.

Am ajuns pe balta frumos, am despachetat tot ce se poate despacheta, am pregatit nada, am momit bine si dupa o jumatate de ora a inceput activitatea: peste dupa peste, efectiv parca faceam parte din echipele ce filmeaza ptr canalele de specialitate.

In afara de rutina asta pescareasca , peste dupa peste (ciortan 3-4 kg ) totul era superb: balta, amenajarea, linistea oferita, curatenia, inclusiv scrumierele din inox puse pe malul baltii, discretia proprietarilor. Superb! Frumos! Merita cu varf si indesat denumirea: Colt de Rai! Chiar este un Colt de Rai!

Sa vedem si semnul intrebarii de unde vine!

Colt de Rai? Totul a fost frumos, pana am vorbit cu paznicul  “sef” si i-am zis ca eu nu o sa pescuiesc noaptea, deci ca nu platesc pentru noapte. Dupa un pahar de whisky totul a fost ok!

A doua zi, ii readuc aminte ca nu am pescuit noaptea, doar am stat si m-am uitat la stele (era doar treaba mea atata timp cat nu pescuiam). Primesc raspuns: ai dreptate, nu ai pescuit, dar ai tinut locul ocupat, loc ce puteam sa-l folosesc cu alti pescari. Si eu intreb………: pai nu puteai sa spui asa de aseara? Raspuns: ba da! Dar ce sa facem? Poate am uitat! Sa privim si mai departe, pestii veneau unul dupa altul incat administratorii se intrebau: astia braconeaza? Nu! Prindeam crapii baltii doar la viermisori, nu cu  “bile” , pop-up-uri sau alte chestii pescaresti. Poate sunt cate o data cam acid in ceea ce scriu dar imi place sa scriu ce gandesc, ce simt si mai ales sa expun ceea ce-mi ramane in suflet, parerea mea! Parere ce nu o pot impartii cu nimeni! Este a mea!

Ma intorc acum la paznic, nu dau nume J hazliu! Hazliu era el! In fata iti radea si in spate ….. oare sa fie deprindere de  “Colt de Rai”?

Ne-a facut!..... Traiasca familia matale…… cat de mica este lumea asta…. mai mica decat  “colt de rai”!

Oare de ce scriu aceste prostii? Nici eu nu stiu, probabil ca am fost facuti sa inchidem ochii, sa ne prefacem ca nu vedem mojicia.

Hai sa termin cu balacareala: domnule  “paznic” cred ca am fost prea domni cu tine, cred ca administratia nici macar nu viseaaza de ce esti capabil.

Inchid acest subiect, plictisit si cu un gust amar.

Pacat!

                                                       

  

 

Incalzirea motoarelor primavara

A venit primavara si am zis sa scoatem barcile la apa. Le-am scos dar cu mari discutii: cine o scoate primul la apa?
Dupa vreo doua beri baute am ajuns la un acord: sa scoatem barca cea mai puternica, cea care are un motor Mercury de 7,5 C.P, foarte buna in orice situatie!
Este vorba de o barca marina ce are ca scop salvarea pasagerilor din iahturile ce se plimba zi lumina (noapte)  pe malurile Mediteranei. Motorul de 7,5 cai putere te face sa te tii de barca atunci cand il forjezi la maxim (asta se poate vedea si in imagini).
Credeti-ma, daca reusesti sa descarci un rezervor de benzina de 12 litri, esti cel mai fericit om din lume. Degeaba iti spune nevasta ca ai avut treaba in acea zi, sau ca prietena te-a asteptat o ora in plus, tu esti pe alta lume. Esti in lumea ta, este ca un drog! Mare avertisment pentru doritori: nu va luati asa ceva acasa pentru ca va dauna clar!
Am sa pun o filmare cu motorul si barca bunului meu prieten Doru:

si doua-trei poze...

Acum ca am terminat cu  "categoria grea" revin la a mea barcuta si la motorul meu, un Minn Kota de 30 LB.
Un motor usor, cu un consum redus dar care se pare ca face fata si pe ape curgatoare!
Iesirile la apa au fost facute la o saptamana intre filmari.
De regula pe o barca iti trebuie doua motoare: unul termic si unul electric. Din fericire pentru mine si pentru noi ca sa zic asa, eu cu Doru am facut echipa perfecta: sincronul ideal la pescuit....
Va las sa vedeti cateva imagini si cu motorul electric pe apa curgatoare......

Adaug o filmare facuta recent: barca king fisher 2,40 m cu motor suzuki 2,5 CP

                                                     

Pescuit la Cazanele Mari

   Dupa cum se intelege din titlu, am facut o partida de pescuit si la Cazanele Mari. Sa fiu mai exact, dupa Cazane, dar asta nu cred ca este foarte important pentru ca pana acolo sunt mii de locuri de pescuit. Fiecare isi poate alege locul dupa placul inimii. De la iesire din Drobeta Turnu Severin si pana la Moldova Noua sunt locuri de pescuit berechet. Din proprie experienta nu cred ca o viata de om este suficienta sa le pescuiesti pe toate. Noi am ales Cazanele Mari pentru ca acolo aveam cazarea.

Dupa cum v-am obisnuit, iesirile mele la ”garla” sunt mereu spontane: vorbesc de regula la telefon zece minute despre un lucru ce nu are legatura cu pescuitul si in doua minute punem la cale o iesire ce cu greu poate fii uitata.

Fara a sta mult pe ganduri, am aruncat in rucsac cateva cutii cu twistere, shad-uri si alte minunatii de cauciuc, o cutie cu jiguri care mereu imi rupe umarul J , si am plecat!

Drumul catre locul mult visat a fost super. De ce? Impreuna cu bunul meu prieten, cred ca am avut cel mai lung vis, dar cu ochii deschisi…. fiecare isi imagina captura vietii lui J Si dai si vorbeste: tehnici, bete, fire, ca eu am aia, ca eu alta, ca este mai bun firul ala etc-uri dinastea pescaresti, care cred ca doar un pescar le poate intelege.

 Orbiti de  “talentele” noastre pescaresti si de peisajul de vis pe care drumul il are, nu stiu nici acum cum am ajuns sa dam cu betele in apa. Efectiv dadeam la peste si ma intrebam:cum am ajuns acolo? Era o liniste totala, nici unul din noi nu mai spunea nimic. Nu puteam sa cred! Pe drum aveam o logoree de parca amandoi inghitisem un radio hard-core si acum se asternuse tacerea.

Ajunsesem la Dunare si pescuiam! Asta era singura explicatie a tacerii noastre.

A durat putin pana sa gasim jigul cu greutatea  potrivita, dar a durat ceva mai mult pana sa ne dam seama de frumoasele substraturi pline de pietre, respectiv de agataturi. La un moment dat am inceput sa le poreclim J Una era  “coltul babii”, alta era  “somnul”, si inca una era  “somnul papa” Acum, ca a trecut o saptamana de la acea minunata partita de pescuit, tot imi vine sa rad de ce imi aduc aminte: am dat in coltul babii J , eu in somnul "papa.” Somnul "papa” era ruptura sigura!

Usor-usor timpul a trecut, si a inceput sa se inegureze. Am decis sa schimbam firele de 15 lb impletite cu unele de 10 lb tot impletite si un jig mai usor. A doua lansare, si bunul meu prieten  “scalpeaza”  un salaias la kil. Oau! Eu nimic! Inca doua lansari ale lui si mai ia unul la fel! Eu nimic! Deja imi puneam intrebari: unde gresesc? Nu m-am gandit doua minute, cand simt un tac puternic! Aveam si eu unul J Nu a fost un salau mare dar era punctabil. Amandoi l-am aproximat sarit de kilogram cu cateva sute de grame, dar nu mai conteaza asta. Conteaza ca am prins peste si a fost totul super!

Acum vine partea cea mai frumoasa: in drumul nostrum catre pescuit, am uitat sa trecem pe la cazare J Era ora 22 si semnal la telefon nu este in zona. In nici o retea! Am insistat la gazda noastra si ca printr-o minune nu plecase de acolo. Ne-a deschis si ne-a cazat! Papica, dusulica si somnica pana la ora 5 dimineata. Deja inainte sa sune ceasul eram amandoi imbracati. Am predat cheia camerei si am fugit catre locul nostru. Am  prins toata ziua numai pixuri (strapazani), nimic ce sa merite o poza. In schimb, peisajul a meritat. Am sa atasez cateva poze si o poza cu al meu salaias care a salvat partida.

P.S. Un bun amic al meu  are o vorba care zice cam asa: Dunarea nu ramane niciodata datoare!

                                                             

 Fir Intins!