Dupa cum se intelege din titlu, am facut o partida de pescuit si la Cazanele Mari. Sa fiu mai exact, dupa Cazane, dar asta nu cred ca este foarte important pentru ca pana acolo sunt mii de locuri de pescuit. Fiecare isi poate alege locul dupa placul inimii. De la iesire din Drobeta Turnu Severin si pana la Moldova Noua sunt locuri de pescuit berechet. Din proprie experienta nu cred ca o viata de om este suficienta sa le pescuiesti pe toate. Noi am ales Cazanele Mari pentru ca acolo aveam cazarea.
Dupa cum v-am obisnuit, iesirile mele la ”garla” sunt mereu spontane: vorbesc de regula la telefon zece minute despre un lucru ce nu are legatura cu pescuitul si in doua minute punem la cale o iesire ce cu greu poate fii uitata.
Fara a sta mult pe ganduri, am aruncat in rucsac cateva cutii cu twistere, shad-uri si alte minunatii de cauciuc, o cutie cu jiguri care mereu imi rupe umarul J , si am plecat!
Drumul catre locul mult visat a fost super. De ce? Impreuna cu bunul meu prieten, cred ca am avut cel mai lung vis, dar cu ochii deschisi…. fiecare isi imagina captura vietii lui J Si dai si vorbeste: tehnici, bete, fire, ca eu am aia, ca eu alta, ca este mai bun firul ala etc-uri dinastea pescaresti, care cred ca doar un pescar le poate intelege.
Orbiti de “talentele” noastre pescaresti si de peisajul de vis pe care drumul il are, nu stiu nici acum cum am ajuns sa dam cu betele in apa. Efectiv dadeam la peste si ma intrebam:cum am ajuns acolo? Era o liniste totala, nici unul din noi nu mai spunea nimic. Nu puteam sa cred! Pe drum aveam o logoree de parca amandoi inghitisem un radio hard-core si acum se asternuse tacerea.
Ajunsesem la Dunare si pescuiam! Asta era singura explicatie a tacerii noastre.
A durat putin pana sa gasim jigul cu greutatea potrivita, dar a durat ceva mai mult pana sa ne dam seama de frumoasele substraturi pline de pietre, respectiv de agataturi. La un moment dat am inceput sa le poreclim J Una era “coltul babii”, alta era “somnul”, si inca una era “somnul papa” Acum, ca a trecut o saptamana de la acea minunata partita de pescuit, tot imi vine sa rad de ce imi aduc aminte: am dat in coltul babii J , eu in somnul "papa.” Somnul "papa” era ruptura sigura!
Usor-usor timpul a trecut, si a inceput sa se inegureze. Am decis sa schimbam firele de 15 lb impletite cu unele de 10 lb tot impletite si un jig mai usor. A doua lansare, si bunul meu prieten “scalpeaza” un salaias la kil. Oau! Eu nimic! Inca doua lansari ale lui si mai ia unul la fel! Eu nimic! Deja imi puneam intrebari: unde gresesc? Nu m-am gandit doua minute, cand simt un tac puternic! Aveam si eu unul J Nu a fost un salau mare dar era punctabil. Amandoi l-am aproximat sarit de kilogram cu cateva sute de grame, dar nu mai conteaza asta. Conteaza ca am prins peste si a fost totul super!
Acum vine partea cea mai frumoasa: in drumul nostrum catre pescuit, am uitat sa trecem pe la cazare J Era ora 22 si semnal la telefon nu este in zona. In nici o retea! Am insistat la gazda noastra si ca printr-o minune nu plecase de acolo. Ne-a deschis si ne-a cazat! Papica, dusulica si somnica pana la ora 5 dimineata. Deja inainte sa sune ceasul eram amandoi imbracati. Am predat cheia camerei si am fugit catre locul nostru. Am prins toata ziua numai pixuri (strapazani), nimic ce sa merite o poza. In schimb, peisajul a meritat. Am sa atasez cateva poze si o poza cu al meu salaias care a salvat partida.
P.S. Un bun amic al meu are o vorba care zice cam asa: Dunarea nu ramane niciodata datoare!
 |
Fir Intins!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu