Da, este locatia pe care am ales-o sa merg impreuna cu iubita mea!
De ce? Pentru ca de aproape un an am tot “navigat”: servici, casa, pescuit
si tot asa. Am zis ca este si timpul ei sa mearga pe undeva. Dar problema a fost
ca de la bun inceput s-a inpus: nu iei nici un bat cu tine J)
! Deja ma gandeam cum sa improvizez ceva, un nailon pe sticla, un carlig prin
torpedo, un vobler ascuns, dar degeaba, doleantele erau clare: fara articole de
pescuit in aceasta mini excursie.
Si asa a si fost!
In ziua in care trebuia sa plecam am inceput sa punem ceva
haine de o parte, si fara sa vreau, am zis: iau si batul asta? O privire se
intoarce catre mine de parca eram vinovat de HirosimaJ
Am inteles! Nu este de gluma! Iau repede trolerul si-l arunc
in masina, dupa care sculele ei: pantofi si alte minunatii femeiesti J
Bag cheia in contact si plecam! Plec cu gandul la ce las
acasa si la ce pot sa intalnesc pe drum (rauri, raulete, balti etc)
Prima locatie a fost Branul, pentru mine nu era ceva nou, poate
decat oamenii din el. Am mancat, am facut doua-trei poze dupa care am plecat catre
Brasov. La iesire din Bran catre Brasov am intrat intr-un peco ”pe
stanga” in care maneaua era la ea acasa. De ce zic asta? Pai la difuzoarele
acelea din statie asta se auzea…., Am bagat ceva carburant, dupa care am vrut sa
ma spal pe maini la baie. Surpriza: nu puteam respira din cauza mirosului greu, de
parca trecuse pe acolo o turma de elefanti J
Cu mojicul in gat am plecat de acolo cu gandul ca va fi o zi
buna in continuare! Si asa a si fost! Drumul a fost super lejer, peisajele pe
masura, dar mai rau era cand vedeam ceva apa. Reduceam viteza si imi imaginam cu
ce fel de naluca as da in acel loc. Parca imi si vedeam pozitia in barca J Una
peste alta ajungem in Brasov, vizitam Biserica Neagra, bem o cafeluta si plecam
catre Sighisoara. Aceeasi treaba, drumul super ok, participantii la trafic foarte
ok (nu ca la noi), am ajuns intr-o clipita. Vad un indicator (catre Cetate), il
urmez si ajungem la o bariera. Iese un tip dintr-o baraca si imi cere 15 lei
pentru acces cu masina in “Orasul Vechi”
Uau! Problema este alta, de ce este acces auto? Eu asta nu
inteleg! Am inteles de la bun inceput ca acolo este vorba de a mai face
ceva ”marafeti” de pe urma vizitatorilor .Deh, de unde sa faca si ei un banut avand
in vedere ca daca nu ar fi acea cetate ar fi un oras mort!? Ca multe altele de
altfel. Am intrat evident fara masina si am inceput vizitarea “orasului”
SUPERB!
Se zvonea ca este scump tot ceea ce cauti, dar daca stii sa
cauti, gasesti si mai ieftin.
Ex: am fost la o terasa unde berea la halba (400 ml) costa 3.00
lei, micul dejun ptr doua persoane era undeva la max 25 lei plus cazare in regim de
pensiune la 80 lei. Acum, sunt convins ca gaseam si mai scump, dar si la alt
nivel. Avand in vedere ca nu dormeam in sacul de dormit pe malul Dunarii, m-am
multumit si intr-o saltea superba cu o pilota pe masura J si o perna din nu stiu
ce puf…. Televizorul era slim J
Bestial!
A doua zi la ora sase eram in picioare. Ceasul biologic a sunat
inaintea telefonului. Cumplit! Nu aveam ce face, nu puteam sa aranjez nimic, un jig
sa-l pun in alta caseta, un vobler, o ancora la ascutit, un bat de curatat! Cumplit, ce
sa mai……..
Nu mai trece mult timp, si deja suntem in centrul istoric al
Cetatii la o cafeluta. Suntem inconjurati de
nemti, francezi, spanioli, japonezi (cred) si foarte multi unguri.
Barmanii pot spune ca erau poligloti, dar cu toate aste nu
faceau diferenta intre noi si celalti, ca de, preturile erau aceleasi J
Dar, de apreciat! Macar acolo se pune accent pe ce au si
valorifica fiecare cum poate, asta este! Pana la urma trebuie sa traiasca toata
lumea!
Mai facem doua-trei poze si plecam catre Sibiu
Dupa cativa kilometri ajungem la un sens giratoriu, cu un indicator
in care era precizata si zona vizata de noi, numai ca era insotit de un alt
indicator: drum in lucru. Eh,am zis ca nu o fii asa de rau! Dar a fost! Am facut aproape trei ore pana la Sibiu. Mergeam doi kilometri sau trei, si stateam 10 minute la semafor. Saream de
pe o banda in alta, una asfaltata, alta neasfaltata, de parca faceam jaloane,
dar a trecut si asta (nu stiu si capetele de bara si pivotii). Am ajuns in
Sibiu. Acum marea problema a fost sa gasim Centrul in care este Catedrala.A fost
imposibil! Am intrebat vreo sase-sapte persoane, din care nici una nu ne-a indrumat pe un drum corect. Mentionez ca
una din persoane a fost un taximetrist care ne-a zis sec: va duc eu!
Evident ca am refuzat si am plecat in cautarea centrului, numai
ca am gasit iesirea catre casa. Decizia a fost imediata, pana si turometrul se
grabea sa ajunga in maxim! Valea Oltului!
Momente de groaza pentru “copilotul” meu! Eram numai cu ochii
in stanga. In prima portiune a Oltului era cam scazuta apa, dar deja cand am
ajuns in zona Caineni, Oltul era superb! Ma si vedem in barca cu ceva “la
purtator” J
Am mai mers ce am mai mers, si am ajuns la Calimenesti unde
vroiam sa oprim sa mancam ceva. Dupa o ora am constatat ca acolo se mananca
numai regim, asa ca am plecat catre Padurea Sarului unde am oprit, si nu am mai
plecat de acolo pana nu ne-au dat ospatarii niste mici cu bere rece (fara alcool)! Asa da!
Dupa ce am vizitat aceste orase, am ramas cu o singura
impresie: superb!
Ce pot sa spun? Sa zic ca la noi oamenii sunt ca acolo? Cu
zambetul pe buze mereu, ca vor sa te ajute la cea mai mica problema pe care o
ai? As mintii! Cu parere de rau spun ca suntem departe. Si din pacate nu ii vom
ajunge niciodata!
Zona asta a noastra, Oltenia, este o zona superba, pacat ca nu
este exploatata asa cum trebuie. Avem si noi unicaturile noastre dar nu facem
nimic. Ca deh, nu avem Sighisoara!
Si cateva poze:
Castelul Bran
Niste motoare superbe
 |
 |
| Sighisoara |
 |
| Turnul cu ceas |
 |
 |
| La intrarea in camera de tortura |
 |
| Centrul |
 |
| Drumul catre turnul cu ceas |
 |
| Pietre funerare |
 |
| Laterala turnului cu ceas |
 |
| Scara acoperita (1642) catre cimitir |
 |
| Si mascota din Sighisoara |
 |
| Intrarea principala (foto interior) |
 |
Degustare de branza afumata pe Valea Oltului |
LEGENDA
Municipiul Sighisoara este situat la extremitatea sudica a judetului Mures, in Podisul Tarnavelor (zona raului Tarnava Mare) si se intinde de o parte si de alta a Tarnavei Mari, situat la 123 de km de la izvoarele raului in zona de varsare a paraului Saes.
Sighisoara este al doilea oras ca marime si
importanta (istorica, economica, politica, geografica) din judetul Mures, fiind
ridicat la rangul de municipiu la 16 februarie 1968 si avand in subordine
administrativa sase localitati componente (Angofa, Aurel Vlaicu, Rora,
Soromiclea, Venchi, Catunul Viilor) si un sat, Hetiur.
Zona Sighisoara, prin pozitia sa, se incadreaza in sectorul cu clima continentala moderata, prezentand cateva particularitati, in functie de aspectul deluros al regiunii si de culoarul mai coborat al Tarnavei Mari. Aceasta are influente asupra regimului termic si al precipitatiilor, conducand la inversiuni de temperatura, la frecventa ceturilor si a curentilor de culoar.
Perigrinul transilvan in peripluul prin aceste mirifice meleaguri, ajuns in inima tarii, ajuns in `Perla Transilvaniei`, are de ales dintr-o multitudine de obiective turistice pe cele mai reprezentative.
Date istorice:
Sighisora, complex medieval de arhitectura militara, civila, ecleziastica de valoare europeana, este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit dinRomania
Datorita arhitecturii sale remarcabile, a pozitiei dominante si a ambiantei geografice, orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea Perla Transilvaniei.
Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198, insa fara baza documentara. Prima atestare documentara a localitatii - in 1280 - nu marcheaza insa si inceputul locuirii, atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazinul Mijlociu al Tarnavei Mari - locuire care cu mici intreruperi depaseste 40.000 de ani.
Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului, doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii, un castru roman pentru paza drumului, o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor.
Colonistii germani (sasi), asezati de regii Ungariei incepand cu a doua jumatate a secolului al XII-lea in sudul Transilvaniei sunt cei care intemeiaza o asezare rurala la baza dinspre sud a dealului Cetatii, langa apa paraului Saes (Shaas). Denumirea paraului devine si a localitatii la sfarsitul secolului al XIII-lea.
Asezarea trezeste interesul a doua importante ordine manastiresti care se stabilesc pe platoul inferior al Dealului Cetatii, calugarii dominicani la 1298 care se mentioneza documentar localitatea sediu al manastirii - Schespurch (Schassburg), apoi se stabilesc calugarii ordinului franciscan.
In secolul al XIV-lea, urmare a venirii altor colonisti germani acum mestersugari, localitatea se urbanizeaza treptat - 1367 mentionat Civitas de Segusvar.
In secolul al XV-lea pericolul turcesc determina construira zidului si a turnurilor de aparare care inconjoara tot Dealul Cetatii, zidul fiind mentionat pentru prima data la 1490. Secolele XV-XVII reprezinta perioada de maxima prosperitate si glorie pentru orasul-cetate Sighisoara, bine pozitionat strategic si comercial la intersectia unor importante drumuri medievale. A intretinut un comert infloritor cu celelalte orase sasesti, cu diferite zone ale Transilvaniei, cu Tarile Romanesti, dar a participat si la marele comert prin intermediul Brasovului stabilind contacte pana inPersia
Pozitia strategica si-a aparat-o astfel incat prin forta nu a putut fi cucerit, desi a suportat cateva asedii (urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe Turnul Cositorarilor).
La 31 iulie 1849 orasul este martor la lupta de la Albesti si a infrangerii armatei revolutionare maghiare. Momentele cele mai grele pentru oras nu au lipsi: 1777, cea mai mare inundatie cunoscuta; 1709 ciuma decimeaza 1300 din cei 3000 de locuitori, 1738 cel mai mare cutremur; 1676 cel mai mare incendiu care distruge trei sferturi din oras, insa obliga la reconstructie si piatra, caramida apoi tigla, inlocuiesc hotarator lemnul.
Zona Sighisoara, prin pozitia sa, se incadreaza in sectorul cu clima continentala moderata, prezentand cateva particularitati, in functie de aspectul deluros al regiunii si de culoarul mai coborat al Tarnavei Mari. Aceasta are influente asupra regimului termic si al precipitatiilor, conducand la inversiuni de temperatura, la frecventa ceturilor si a curentilor de culoar.
Perigrinul transilvan in peripluul prin aceste mirifice meleaguri, ajuns in inima tarii, ajuns in `Perla Transilvaniei`, are de ales dintr-o multitudine de obiective turistice pe cele mai reprezentative.
Date istorice:
Sighisora, complex medieval de arhitectura militara, civila, ecleziastica de valoare europeana, este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din
Datorita arhitecturii sale remarcabile, a pozitiei dominante si a ambiantei geografice, orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea Perla Transilvaniei.
Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198, insa fara baza documentara. Prima atestare documentara a localitatii - in 1280 - nu marcheaza insa si inceputul locuirii, atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazinul Mijlociu al Tarnavei Mari - locuire care cu mici intreruperi depaseste 40.000 de ani.
Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului, doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii, un castru roman pentru paza drumului, o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor.
Colonistii germani (sasi), asezati de regii Ungariei incepand cu a doua jumatate a secolului al XII-lea in sudul Transilvaniei sunt cei care intemeiaza o asezare rurala la baza dinspre sud a dealului Cetatii, langa apa paraului Saes (Shaas). Denumirea paraului devine si a localitatii la sfarsitul secolului al XIII-lea.
Asezarea trezeste interesul a doua importante ordine manastiresti care se stabilesc pe platoul inferior al Dealului Cetatii, calugarii dominicani la 1298 care se mentioneza documentar localitatea sediu al manastirii - Schespurch (Schassburg), apoi se stabilesc calugarii ordinului franciscan.
In secolul al XIV-lea, urmare a venirii altor colonisti germani acum mestersugari, localitatea se urbanizeaza treptat - 1367 mentionat Civitas de Segusvar.
In secolul al XV-lea pericolul turcesc determina construira zidului si a turnurilor de aparare care inconjoara tot Dealul Cetatii, zidul fiind mentionat pentru prima data la 1490. Secolele XV-XVII reprezinta perioada de maxima prosperitate si glorie pentru orasul-cetate Sighisoara, bine pozitionat strategic si comercial la intersectia unor importante drumuri medievale. A intretinut un comert infloritor cu celelalte orase sasesti, cu diferite zone ale Transilvaniei, cu Tarile Romanesti, dar a participat si la marele comert prin intermediul Brasovului stabilind contacte pana in
Pozitia strategica si-a aparat-o astfel incat prin forta nu a putut fi cucerit, desi a suportat cateva asedii (urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe Turnul Cositorarilor).
La 31 iulie 1849 orasul este martor la lupta de la Albesti si a infrangerii armatei revolutionare maghiare. Momentele cele mai grele pentru oras nu au lipsi: 1777, cea mai mare inundatie cunoscuta; 1709 ciuma decimeaza 1300 din cei 3000 de locuitori, 1738 cel mai mare cutremur; 1676 cel mai mare incendiu care distruge trei sferturi din oras, insa obliga la reconstructie si piatra, caramida apoi tigla, inlocuiesc hotarator lemnul.
SURSA: WWW.TURISTIK.RO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu