Marlite neastamparate

  23.01.2012. Tinta era clara, salaul la twister!

Dupa cateva discutii in masina, decidem sa mergem la Olt sa incercam intr-unul din lacurile de acumulare.

Echipati corespunzator si plini de speranta, incepem partida de pescuit, numai ca ceva era contra noastra, ceva nu ne lasa sa pescuim cum trebuie. Vantul batea atat de tare, incat daca faceai un lanseu mai scurt aveai cam toate sansele sa-ti dai cu jigul in cap. Sa nu mai vorbesc de  “burta” imensa ce o facea firul. Practic nici nu prea trebuia sa joci shad-ul pe substrat ca venea el singur catre tine.

Cam dupa jumatate de ora decidem sa ne mutam. Dar unde? Ca pe fiecare baraj era la fel si vantul incepea sa bata din ce in ce mai tare. Si cum stateam pe baraj, ne uitam in partea dreapta a noastra si vedem canalul de fuga al Oltului. Ii zic prietenului meu sa incercam, ca si asa nu avem ce face. Decat sa plecam acasa, mai bine mai dam un pic acolo. Stiam ca acel canal gazduieste clean, biban, stiuculite, avatei si multe ciprinide.

Si asta am si facut, am fugit la "adapost".

Prietenul pescar, se aseaza pe o dala si imi spune ca el nu se mai misca de acolo, ca nu mai are nici o pofta, ca oricum stie ca nu este nimic acolo. Pune un shad de 10-12 cm si lanseaza. Mai lanseaza o data, si la a treia lansare pacaleste o marlita cam la 800gr-1kg. O data l-am vazut cum se ridica foarte bucuros, convins ca este ziua lui si incepe sa bata fiecare locsor din canal. Ma bucuram ca il vad bucuros, drept urmare l-am lasat sa pescuiasca numai inaintea mea. Stiam oricum ca daca este ceva si pentru mine atunci ma va astepta!

Si asa a si fost. Primul atac pe care l-am avut a fost un esec, am ratat-o! Mai merg cam 15 metri si lansez din nou. Simt atacul si intep mai puternic de aceasta data. Am simtit la capatul firului o agitatie de parca ar fi fost marea captura a vietii. O vedeam cum sare, cum se agita. Imi aduc aminte ca radeam de mama focului si cautam un loc sa o scoat fara sa o ranesc. Dupa ce era deja afara din apa, ma uitam la ea  razand, si  imi imaginam un mic tazmanian cu icre, care se agita.

Era o marlita simpatica, mica dar bortoasa. Dupa doua flash-uri de la aparat am lasat-o sa se intoarca, sa mai faca alte cateva sute, la fel de neastamparate ca ea. Efectiv acea marlita m-a facut sa zambesc, intr-o zi in care credeam ca avem o partida esuata.

 Am observat de-a-lungul timpului, ca daca eliberez un peste, sunt rasplatit cu doi. Daca eliberez doi sunt rasplatit cu patru, si tot asa.......

Pescuim! De multe ori refulam pe balta cand suntem singuri, ne simtim bine, ne deconectam dar trebuie sa avem o limita! O limita a bunului simt, daca dorim ca si copiii nostri sa se bucure de frumusetile pe care noi le avem!

Sa nu ne batem joc de ele!

Fir intins!

Filmuletele mele...

cateva filmulete:

                                          

Si inca un filmulet care sigur va va face sa zambiti:

Preferatii mei:

                                         
                                               
                                                                     Lac Calugareni

                                         
                                       
                                       

Pescuit in ianuarie

 11ianuarie 2011. Ora 07a.m.

  Vorbim la telefon si ne intalnim. Fiecare avea la el doar echipament de stationar, plus o gramada de dorinte: sa-mi traga sa sara bambina, sa dea jos cu feeder-ul, nu vreau decat vreo patru-cinci mari etc.
 Prin urmare, dupa intensa nadire, am fost rasplatiti cu patru carasei, din care unul a cantarit  510 gr. Si cu asta am aratat ca se prinde si iarna peste pe baltile cu plata "fara potential in acest anotimp"
 Tin sa mentionez ca nu sunt adeptul baltilor particulare dar cu toate astea nu fac rabat daca sunt invitat. Simt o provocare imensa, si stiu ca sunt capabil sa fac fata oricarei situatii.

Pozele nu fac decat sa vorbesca de la sine.....

Nu am plecat bine de la balta catre casa, ca vorbeam in masina: ce bine ar fii daca maine am mai trage o "rafuiala" pe la un biban. Sa schimbam stilul....., cand cineva ma suna: ce zici maine de un Olt cu barca? Zis si facut.
Ajung acasa. Anunt sotia ca plec dimineata din nou, la care primesc in loc de raspuns un puternic sunet acustic: iiiiaaaaaaarrrrraaaaaaaa pleci? Iara faci casa plina de namol? Sa-ti duci dr.cu barca asta ca nu o mai suport.....!
Am inghitit in sec cateva secunde stiind ca are dreptate, dupa care am inceput usor-usor sa-mi scot accesoriile, timp in care tot o mai  "lalaiam" prin casa.
Ma bag in pat si in loc sa adorm, am inceput sa vad tot felul de atacuri, intepeturi, driluri, etc-uri d"astea pescaresti, pe care doar un pescar le poate intelege.
Dupa aproximativ trei ore de "imaginatii", ma dau jos din pat, anulez soneria telefonului si incep sa fac ture prin bucatarie. Ajung si prietenii mei, si fugim catre locul cu pricina (Olt).
Odata ajunsi incepem aceeasi poveste: unde este aia?, unde este batul, mulineta? Dar intr-un final gasim tot ce ne trebuia si plecam pe balta.
O balta linistita, multe rate, gaste salbatice, lebede. Mai sunt si alte vietuitoare pe acolo, dar nu sunt in masura sa dau detalii despre ele in clipa de fata:))
Ajungem cam dupa jumatate de ora in locul vizat, si am zis: biby! Asta sa fie pe ziua de azi!
Chiar asa a si fost! Cand dadeam de bancul cu bibani, luam unul dupa altul, dar si cand cautam bancul..........
A fost ceva de genul: prindeam zece minute si colindam dupa ei doua ore:))
 Dar cu toate astea am fost rasplatiti cu vreme frumoasa, aventura, si bibani de pana la 25 centimetri bucata (foto mai  jos).
Suntem in ianuarie, si inca prindem peste ca primavara..... Ceva se intampla! Imi aduc aminte ca acum ani de zile, in luna ianuarie ma dadeam pe gheata bine de tot...

Eh! Hai sa vedem partea buna a lucrurilor si sa pun si o poza de la cele scrise mai sus:

        

Nu vreau sa fiu condamnat dar........

Fire Intinse!

Avatel la Dunare

 Stau si ma uit prin albumul digital si gasesc o poza. O poza destul de interesanta avand in vedere ca acel peste din poza mi-a confirmat teoria.
De multe ori stam pe malul Dunarii, pescuim si ne gandim. Practic ne deconectam.
Dar, din cand in cand, ceva ne mai atrage atentia: cate un pescar care alearga cu betele in spate de zici ca a vazut vreo fantoma, cate un coiot lihnit de foame ce atenteaza la mamaliga ta, sau cate un catamaran ce vine din aval catre amonte. Eh,cand vezi asa ceva, si cu ce viteza poate naviga, nu ramane decat sa te intrebi: ce va fii la mal dupa ce va trece el? Si am sa va spun! In primul rand se vor face niste valuri uriase ce vor matura cam tot ce este pe mal(1-2 m), dupa care se va tulbura apa cca 5-6 m de mal. In astfel de cazuri se intampla ca rapitorul sa atace.
Asa a fost si acum. Eram cu un bun amic pe la Dunare in zona Cetate si la un moment dat, vedem un cataraman ce gonea din aval catre amonte cu o viteza uluitoare. Mi-am zis: asta este momentul! Trebuie sa ma ridic pe dale sa nu ma faca leoarca! Am facut o "miscare" inspirata spre deosebire de amicul meu, care a fost atins un pic de valurile reci. Doar dupa cateva minute, in stanga mea vad o saritura, un atac. Nu mi-am dat seama ce peste era dar am zis: ori stiuca, ori avat! Schimb repede shadul de 8 cm cu unul de 5 cm, un capat de 7 gr, si plec catre zona vizata. Imi aduc aminte si acum cum ma intreba amicul meu: doar nu te duci sa dai dupa el pe plaja aia? Si raspunsul: ba da!
Ajung in locul vizat si lansez. Unica lansare a fost pe plaja, unde apa avea maxim jumatate de metru si deja ceva se tinea scai de shadul meu. Nu mai vroia sa-i dea drumul deloc. Intepatura a fost atat de puternica incat nici nu s-a zbatut pana la mal.
Dupa max doua minute ajung langa amicul meu, si-l rog sa-mi faca o poza, pe care am sa v-o arat cu mare placere si cu speranta ca voi mai avea asemenea partide frumoase, de care imi voi aduce aminte mereu cu drag.

Sfarsit de noiembrie

Cum sezonul pestelui rapitor inca nu s-a incheiat, am decis sa mai facem o iesire, inainte ca apele ce acopera mult ravnitul rapitor sa inghete. (Dupa mine, abia atunci se incheie prima parte din sezon) Zis si facut! Impreuna cu alti doi "nebuni" decidem sa mergem la o pescuiala la sfarsit de noiembrie. Cadem de comun acord sa ne intalnim pe data de 29.11.2011 la ora cinci dimineata in fata la mine la bloc. Dupa "sfertul academic" reusim sa ne intalnim, si sa "varasc" in masina toate cele necesare: barca, vasle,cutii, cutiute, bete.......... etc si sa plecam. Primul popas in statie la un ceai-cafea dupa care via balta cu mult stuf pe undeva prin Judetul Olt. Odata cu lumina zilei am ajuns si noi pe balta dupa nu mai stiu cate injuraturi:........ groapa masii, santu....masii, dar cu o dorinta extrema de a pescuii.
Ajungem! In masina se lasa o liniste totala dar in acelasi timp incepe revolta:)) Unde este tubul meu? Dar vaslele mele? Ai vazut cumva greutatea mea pentru ancorare? (asta asa ca sa nu-i zic ancora) Mulinetele mele sunt cumva in torpedou? Cutia cu linguri?:)) In sfarsit fiecare gaseste ce vrea si dupa o mica incalzire (la pompa) reusim sa scoatem barcile la apa. Fiecare pe unde apuca, fiecare cauta locul cel mai prielnic lui, fiecare se gandeste la ce are in trusa si cu ce sa dea sa nu se intalneasca cu "turcu" :))
Am fugit unii de altii de parca jucam pitulusiul. Dar pe la ora 12, eu unul am renuntat. Trecand agale pe langa prietenul pescar, il intreb: ceva atacuri? Si el raspunde: da, un biban si cateva tacuri.Nu-mi venea sa cred ce aud. Intreb repede: la ce? Si imi arata o poza facuta cu cateva minute inainte. Este clar! Am venit dupa stiuca dar se pare ca ne vom rezuma la o partida de biban. Super! Daca tot am udat barcile atunci sa mergem pana la capat! Am iesit un pic la mal sa inhat pachetul cu mancare facut cu foarte multa minutiozitate de a mea sotie, am schimbat batul cu unul mai "light",  si am revenit pe apa.
Cateva lanseuri si de o data, simt cateva tremuraturi. Asta este! Este aici si ataca! Este ziua lui dar poate si a mea! Prind cativa, cand, aud un carait puternic. Dar nu de la mulineta mea ci de la cea a prietenului meu. Imi aduc aminte ca i-am spus in timpul drillului: asta da biban! Nici nu termin bine de zis cand aud o injuratura................. il scapai! Carligul a cedat, s-a rupt!
Mai prindem ceva bibanei, si in timp ce palavrageam in surdina, ma intreb: cum ar fi sa dau in sensul opus locului in care erau bibanii? Am dat o data si nimic! Mai dau si a doua oara si simt un blocaj ferm. Efectiv parca dadusem intr-o nicovala. Imediat slabesc un pic tamburul si distractia a inceput. Ma gandeam doar la firul inaintas mono pe care il aveam, sa nu cedeze. 90%  stiam ca este o stiuca si imi tot ziceam: sa nu fie stiuca pentru ca sigur va rupe. Dupa cateva secunde bune si carait de ambreaj, cu rasucit de barca etc, reusesc sa o duc un pic mai departe de firul meu de ancorare. Daca nu a rupt pana acum.......... fortez un pic si intra singura in "buzele" gripului. Super! Toate ca la carte:)) Era o stiuca de 3,610kg.
Dar totul nu s-a terminat aici: bibanii parca inebunisera dupa prinderea ei. Veneau unul dupa altul de parca imi multumeau, ca i-am scapat de "dintoasa". Dupa ce soarele a apus, a trebuit sa ne strangem "catrafusele", sa ne aruncam iarasi  "boarfele" in masina si sa comentam pe drumul de intoarcere care tot timpul mie mi se pare cel mai scurt. Se dusa si toamna asta...........
Fire Intinse!!!

Noi nu ne putem opri!

Da, chiar asa este! Nu ne putem opri! De ce zic asta? Pai trebuia sa mergem la o balta cu "dintoase" si am ajuns la o balta de caras si rar cate un crapcean. Spun rar, pentru ca zilnic baga  "baietii" navodul si automat se sperie tot pestele din zona .Totusi, insistenti cum suntem, am reusit sa luam un ciortanel (post) si cativa carasi, care nu au beneficiat de frumosul aparat de fotografiat:)) A, era sa uit: au mai fost si doua platici:))
Saptamana asta sigur am sa mai incerc o data balta asta! Urati-mi bafta si succes si am sa  mai postez ceva din capturi:))..........

  Fratilor: nada face diferenta in pescuitul stationar!

Cteno de toamna

         In urma cu cateva zile am decis sa mergem la o partida de pescuit la stationar. Stiam insa ca balta are mare potential si la stiuca, dar cu toate astea nu am luat nimic la noi din echipamentul de spinning. Am zis intai sa analizam balta in timp ce stam si asteptam sa vina marii mustaciosi cu cativa solzi pe ei.

   Am desfacut echipamentul de stationar ce consta in doua lansete feeder 3,60m, una incarcata cu un fir monofilament diametrul 0,28 si codita de 0,20, iar cealalta incarcata cu fir monofilament 0,20 si cca 8-9metri inaintas din fir textil cu diametrul 0,10 (preferatul meu).

   Am mai avut inca o lanseta dar de data aceasta una de categorie grea, destinata crapului fara dar si poate, o lanseta de 3,60m cu o putere de pana la 3,50Lb, echipata cu un fir monofilament cu diametrul de 0,28 si inaintas din fir textil de 0,14.

   Am preparat cateva kilograme bune de nada dupa care a inceput activitatea (nadirea)

   Momeala folosita a fost foarte diversificata, diverse sortimente si arome de boiles, porumb, rame si viermisori cu pop up si fara. Efectiv am vrut sa experimentam.

  Dupa cateva ore bune de asteptare, bere, gratar etc (stiti si voi cum este), au inceput sa apara si capturile. Capturi la care nu ne gandeam, si de ce zic asta? Pai sa va explic: am prins un caras la boiles solubil, dar nu orice caras, ci unul cat palma. Am prins biban la bob de porumb, somn pitic (12cm) la boaba si tot asa. Pana la urma am decis sa scoatem viermisorii care au mai ramas de la nadit, si sa pun feederele pe vierme.

   Le lansez bine mersi, si dupa vreo patru-cinci minute cand ma pregateam sa lansez si categoria grea, surpriza: unul din feedere facea pogo pe cracane. Lasa repede lanseta si alearga printe creci si alte lansete ale camarazilor pescari. Pun mana pe lanseta, ridic si simt ca este mai greu. Mi-am zis ca nu este caras sau vreo platica sau alta minunatie mica. Mai astept cateva secunde, sa vad ce are de gand si incep sa-l aduc usor. Deodata, pe la 20 metri de mal, s-a dezlantuit iadul. Iadul pentru el si preludiul unui mult dorit contact pentru mine. Si a fost o chestie de genul: el pleca, eu il aduceam, dreapta el, stanga eu. Superb! Pana la urma am reusit sa-i dau lovitura de gratie, si l-am scos cu capul din apa. Lupta a fost pierduta de frumosul cteno. Restul a fost neinteresant, minciog, bla-bla.

   A mai urmat inca un crapcean oglinda, tot la feeder si tot la vierme, ceea ce ma face sa imi pun o mare intrebare: daca dadeam de la inceput numai cu viermi? Va las pe voi sa va ganditi la asta si am si un mic sfat: nu plecati la o partida de stationar fara macar cativa  “spanioli” !

                                                              

                                         Fir Intins!!!