Sfarsit de noiembrie

Cum sezonul pestelui rapitor inca nu s-a incheiat, am decis sa mai facem o iesire, inainte ca apele ce acopera mult ravnitul rapitor sa inghete. (Dupa mine, abia atunci se incheie prima parte din sezon) Zis si facut! Impreuna cu alti doi "nebuni" decidem sa mergem la o pescuiala la sfarsit de noiembrie. Cadem de comun acord sa ne intalnim pe data de 29.11.2011 la ora cinci dimineata in fata la mine la bloc. Dupa "sfertul academic" reusim sa ne intalnim, si sa "varasc" in masina toate cele necesare: barca, vasle,cutii, cutiute, bete.......... etc si sa plecam. Primul popas in statie la un ceai-cafea dupa care via balta cu mult stuf pe undeva prin Judetul Olt. Odata cu lumina zilei am ajuns si noi pe balta dupa nu mai stiu cate injuraturi:........ groapa masii, santu....masii, dar cu o dorinta extrema de a pescuii.
Ajungem! In masina se lasa o liniste totala dar in acelasi timp incepe revolta:)) Unde este tubul meu? Dar vaslele mele? Ai vazut cumva greutatea mea pentru ancorare? (asta asa ca sa nu-i zic ancora) Mulinetele mele sunt cumva in torpedou? Cutia cu linguri?:)) In sfarsit fiecare gaseste ce vrea si dupa o mica incalzire (la pompa) reusim sa scoatem barcile la apa. Fiecare pe unde apuca, fiecare cauta locul cel mai prielnic lui, fiecare se gandeste la ce are in trusa si cu ce sa dea sa nu se intalneasca cu "turcu" :))
Am fugit unii de altii de parca jucam pitulusiul. Dar pe la ora 12, eu unul am renuntat. Trecand agale pe langa prietenul pescar, il intreb: ceva atacuri? Si el raspunde: da, un biban si cateva tacuri.Nu-mi venea sa cred ce aud. Intreb repede: la ce? Si imi arata o poza facuta cu cateva minute inainte. Este clar! Am venit dupa stiuca dar se pare ca ne vom rezuma la o partida de biban. Super! Daca tot am udat barcile atunci sa mergem pana la capat! Am iesit un pic la mal sa inhat pachetul cu mancare facut cu foarte multa minutiozitate de a mea sotie, am schimbat batul cu unul mai "light",  si am revenit pe apa.
Cateva lanseuri si de o data, simt cateva tremuraturi. Asta este! Este aici si ataca! Este ziua lui dar poate si a mea! Prind cativa, cand, aud un carait puternic. Dar nu de la mulineta mea ci de la cea a prietenului meu. Imi aduc aminte ca i-am spus in timpul drillului: asta da biban! Nici nu termin bine de zis cand aud o injuratura................. il scapai! Carligul a cedat, s-a rupt!
Mai prindem ceva bibanei, si in timp ce palavrageam in surdina, ma intreb: cum ar fi sa dau in sensul opus locului in care erau bibanii? Am dat o data si nimic! Mai dau si a doua oara si simt un blocaj ferm. Efectiv parca dadusem intr-o nicovala. Imediat slabesc un pic tamburul si distractia a inceput. Ma gandeam doar la firul inaintas mono pe care il aveam, sa nu cedeze. 90%  stiam ca este o stiuca si imi tot ziceam: sa nu fie stiuca pentru ca sigur va rupe. Dupa cateva secunde bune si carait de ambreaj, cu rasucit de barca etc, reusesc sa o duc un pic mai departe de firul meu de ancorare. Daca nu a rupt pana acum.......... fortez un pic si intra singura in "buzele" gripului. Super! Toate ca la carte:)) Era o stiuca de 3,610kg.
Dar totul nu s-a terminat aici: bibanii parca inebunisera dupa prinderea ei. Veneau unul dupa altul de parca imi multumeau, ca i-am scapat de "dintoasa". Dupa ce soarele a apus, a trebuit sa ne strangem "catrafusele", sa ne aruncam iarasi  "boarfele" in masina si sa comentam pe drumul de intoarcere care tot timpul mie mi se pare cel mai scurt. Se dusa si toamna asta...........
Fire Intinse!!!