Bresa catre viitor.....

Din pacate putem vedea doar filmari cu cei ce braconeaza! Aceasta meserie este ca si curvia, cred ca cea mai veche din lume.... Chiar daca ne punem cu totii pe ei nu rezolvam nimic! Aceeasi problema an de an, zi de zi!

Pacat ca vedem si nu putem face nimic! Degeaba sunam la politie, sunam dar ramanem fara semnal.

Brusc se intrerupe!

La fel ca si postarea mea!

Vizionare placuta!

La oblete pe canalul cu apa calda

Si iarna se poate prinde peste. Pe canalul cu apa calda de langa Craiova, zona Isalnita, iarna este nebunie de pescari. De ce? Pai acolo se canalizeaza toti pestii din zona din cauza apei calde iesite din termocentrala. Apa are ca scop racirea turbinelor imense, ce prelucreaza  “caldura" pe multi bani ai locatarilor din Craiova. De acest lucru profitam la maxim noi, pescarii.

Pe canal se pot prinde foarte multe specii de pesti, cam tot ce este in Jiu de regula. Se poate prinde: somn,avat, clean, stiuca, mreana, scobar,caras, crap, cteno, ghibort, oblete, salau etc… S-a prins si pastrav dar foarte rar. De regula se prinde clean, oblete, mrenuta si caras. Pescarii mai iscusiti reusesc adesea sa prinda morunas si scobar.

Cleanul de regula se prindea bine la vobler, dar de cand asa zisii pescari au descoperit ficatul de curcan, este macel. Imi aduc aminte ca acum cativa ani, prindeam clean la vobler sau rotativa de nu aveam timp sa bag o tigare, acum acest lucru s-a intors impotiva noastra. Trebuie sa bagam un pachet de tigari sa vedem un clenisor la deget!

Din an in an pescarii incep sa improvizeze, apar cu fel de fel de accsorii (parasute, televizoare etc….) in speranta ca vor fi mai avantajati numeric fata de ala cu voblerul. Pacat! Asa nu fac decat sa reduca la maximum placerea de a pescui. Toate aceste lucruri murdare facute de ei le vom resimtii foarte curand!

Sa revin, am vrut sa arat ca nu ocup un loc de pescuit degeaba cum fac multi alti  “pescari”

La ora 14 am ajuns pe canalul cu apa calda. 99 % din locurile bune erau ocupate asa ca ce era mai nasol am ocupat noi. Noi, doua persoane pasionate de pescuit. Pescuit de orice fel, dar sportiv. Am intins o prajina de 4.5M , si am facut un nor de nada.

Am folosit un fir de 0,10mm si un carlig de 16. Pe carlig am pus viermisori si bobita de mamaliga.

Credeti-ma, dupa jumatate de ora deja o multime de ”pescari” ne dadeau tarcoale…. Dar cu ce dati in carlig, dar de ce nu ne spuneti si noua? Bla-bla-bla. Adica noi, dintr-un loc amarat putem face sa iasa un pestisor, iara voi din locuri consacrate, sunteti virgini in pescuit?

Efectiv tarcoalele lor parca ne dadeau putere. Am ajuns la un moment dat,in cca trei-patru ore, la obletele cu nr 100. Am zis stop! Gata! Suficient! Am inceput sa strang batul, si in timp ce desfaceam firul de la varf, hop si un amic pescar pe locul nostru.

Super! Noi prinsesem! El nimic! De ce oare? Pai cum sa vi la oblete cu fir de 0,25 si pluta din cocean? La obletele pe care il mai avem noi acum, cu cat esti mai finut cu atat esti mai rasplatit!..

Ma rog….. am strans si am plecat de acolo, dar nu inainte de a face doua-trei poze, asta asa ca sa-l ofticam si mai rau J. Acum sunt sigur ca daca am sa ma mai duc si maine pe acel loc, sigur am sa-l gasesc ocupat de oamenii ce au fost martori.

Totusi, sunt sigur ca daca iti pui un pic mintea la contributie si stii cum sa-ti atragi pestele pe vad, pot fii 1000  pe langa tine ca tot tu esti castigatorul. Cel putin eu asa m-am simtit in aceasta mini-partida de pescuit.

  Fir intins!

Dunarea si porcii ei

O zi frumoasa, o zi in care ne intalnim trei pasionati ai Dunarii si punem la cale o iesire cu barca. Locurile vizate erau de aceasta data unele virgine, departe de galagie, manele, departe de lumea mondena, asa cum imi place mie sa-i spun. Vroiam liniste! Am pus la cale totul cu o foarte mare minutiozitate si in cele din urma am ajuns si la ”garla”.

Ne-a luat cam jumatate de ora pana am dat barca jos de pe masina, am montat motorul, am facut planul de atac.

Odata ajunsi in barca parca nimic nu se mai auzea. Motorul de 5 cai parca torcea mai frumos decat galagia de pe malul pierdut in demarajul barcii.

Ne indreptam catre acele locuri miraculoase, locuri in care se aude doar propria respiratie.

Dar cum sa ajungem la ele fara un om care bate acele locuri aproape zilnic? Noi ii spunem  “GHIDUL”! Nelu ”(Ghidul),” este unul din oamenii nostrii de incredere. Este un tip foarte comunicativ, la locul lui dar toate pana la locurile lui de pescuit. Nu ar da  “din casa” nici in ruptul capului. Cel mai greu este sa-i castigi increderea dar daca reusesti te va duce in locuri de pescuit, poate nici la televizor vazute. Ghidul…..

De acesta data am fost pe Dunare cu scopul de a prinde ceva salai sau stiuci. Mai degraba stiuci ca deja era perioada stiucii. Am ales un loc doar pentru mine, dupa care fiecare s-a dus unde l-a taiat capul. Personal, am incercat toate nalucile posibile avute la mine, voblere, linguri oscilante, rotative, twistere mici si mari, sidef si portocalii…. etc-etc.

Nu am avut parte de nici un atac, spre deosebire de prietenii mei care au reusit sa pacaleasca doi strapazani si o frumoasa stiuca. Respect pentru ei!!!

Totusi, am reusit sa capturez si eu ceva. Am capturat niste imagini pe care poate o data in viata ai ocazia sa le captezi in natura. Doar tu si cu ele.

Este superb, ca in linistea in care stai afundat, sa urmaresti cursul naturii, si cum incep dintr-o data sa se miste toate pe langa tine, asta daca respecti natura si nu o deranjezi.

Sa va zic: in timp ce stateam un pic camuflat, am inceput sa vad valuri pe Dunare, dar nu se auzea absolut nimic, nici un motor, nimic-nimic! Cand ma uit mai atent, vad o familie de porci mistreti ce se indrepta exact catre mine. Erau deja pe la jumatatea canalului cand i-am observat, si in agitatia mea de a scoate aparatul foto, m-au depistat! Au facut imediat cale intoarsa! Am reusit totusi sa surprind cateva cadre din care unul mai bun, pe care am sa-l atasez mai jos impreuna cu una bucata stiuca punctabila prinsa de ”norocosul “zilei, Doru.

Acum, sa fiu si eu un pic carcotas voi spune: eu am prins stiuci, dar voi poze cu porci mistreti ati mai facut la pescuit?

Mai in serios, mai in gluma, ca tot a venit vorba de porci, sa nu uit sa va zic de “porcii “ de braconieri bulgari, care desi braconau in apele noastre, mai aveau si tupeul sa vina la noi cu sacul de stiuci spre vanzare. Tupeul a atins apogeul atunci cand au spus pretul in euro, desi nimeni nu ii intrebase nimic. Ma si gandeam: noi eram trei si aveam o sakura, un shimano, un lamiglas si restul rucsaci. Ei erau patru intr-o barca si aveau la ei setci , o drujba si o arma de vanatoare. Oare cine era mai avantajat? Unde mai este legea? Mai exista oare lege sau trebuie sa o facem chiar noi? Imi aduc aminte totusi ca fiind o zi frumoasa, cu exceptia porcilor de braconieri.

A fost o zi superba, cu multe lucruri noi, rasete, liniste, deconectare, o zi la care multi viseaza!
                                   
                                                                            familia de porci mistreti

 "ghidul" ne pune fraiele barcii in mana.... prietenul meu este fericit ca "paseste in locurile ghidului" cu viteza maxima.. .Dreapta ghidul, stanga Doru pescaru

stiuca lui Doru

                               Printre altele, am gasit o "chestie" care mi s-a parut interesanta si am fotografiat-o!
                            Va las pe voi sa savurati imaginile cu .... "steluta mea", in limbaj popular, ciulinul de balta

Fire intinse!

Marlite neastamparate

  23.01.2012. Tinta era clara, salaul la twister!

Dupa cateva discutii in masina, decidem sa mergem la Olt sa incercam intr-unul din lacurile de acumulare.

Echipati corespunzator si plini de speranta, incepem partida de pescuit, numai ca ceva era contra noastra, ceva nu ne lasa sa pescuim cum trebuie. Vantul batea atat de tare, incat daca faceai un lanseu mai scurt aveai cam toate sansele sa-ti dai cu jigul in cap. Sa nu mai vorbesc de  “burta” imensa ce o facea firul. Practic nici nu prea trebuia sa joci shad-ul pe substrat ca venea el singur catre tine.

Cam dupa jumatate de ora decidem sa ne mutam. Dar unde? Ca pe fiecare baraj era la fel si vantul incepea sa bata din ce in ce mai tare. Si cum stateam pe baraj, ne uitam in partea dreapta a noastra si vedem canalul de fuga al Oltului. Ii zic prietenului meu sa incercam, ca si asa nu avem ce face. Decat sa plecam acasa, mai bine mai dam un pic acolo. Stiam ca acel canal gazduieste clean, biban, stiuculite, avatei si multe ciprinide.

Si asta am si facut, am fugit la "adapost".

Prietenul pescar, se aseaza pe o dala si imi spune ca el nu se mai misca de acolo, ca nu mai are nici o pofta, ca oricum stie ca nu este nimic acolo. Pune un shad de 10-12 cm si lanseaza. Mai lanseaza o data, si la a treia lansare pacaleste o marlita cam la 800gr-1kg. O data l-am vazut cum se ridica foarte bucuros, convins ca este ziua lui si incepe sa bata fiecare locsor din canal. Ma bucuram ca il vad bucuros, drept urmare l-am lasat sa pescuiasca numai inaintea mea. Stiam oricum ca daca este ceva si pentru mine atunci ma va astepta!

Si asa a si fost. Primul atac pe care l-am avut a fost un esec, am ratat-o! Mai merg cam 15 metri si lansez din nou. Simt atacul si intep mai puternic de aceasta data. Am simtit la capatul firului o agitatie de parca ar fi fost marea captura a vietii. O vedeam cum sare, cum se agita. Imi aduc aminte ca radeam de mama focului si cautam un loc sa o scoat fara sa o ranesc. Dupa ce era deja afara din apa, ma uitam la ea  razand, si  imi imaginam un mic tazmanian cu icre, care se agita.

Era o marlita simpatica, mica dar bortoasa. Dupa doua flash-uri de la aparat am lasat-o sa se intoarca, sa mai faca alte cateva sute, la fel de neastamparate ca ea. Efectiv acea marlita m-a facut sa zambesc, intr-o zi in care credeam ca avem o partida esuata.

 Am observat de-a-lungul timpului, ca daca eliberez un peste, sunt rasplatit cu doi. Daca eliberez doi sunt rasplatit cu patru, si tot asa.......

Pescuim! De multe ori refulam pe balta cand suntem singuri, ne simtim bine, ne deconectam dar trebuie sa avem o limita! O limita a bunului simt, daca dorim ca si copiii nostri sa se bucure de frumusetile pe care noi le avem!

Sa nu ne batem joc de ele!

Fir intins!

Filmuletele mele...

cateva filmulete:

                                          

Si inca un filmulet care sigur va va face sa zambiti:

Preferatii mei:

                                         
                                               
                                                                     Lac Calugareni

                                         
                                       
                                       

Pescuit in ianuarie

 11ianuarie 2011. Ora 07a.m.

  Vorbim la telefon si ne intalnim. Fiecare avea la el doar echipament de stationar, plus o gramada de dorinte: sa-mi traga sa sara bambina, sa dea jos cu feeder-ul, nu vreau decat vreo patru-cinci mari etc.
 Prin urmare, dupa intensa nadire, am fost rasplatiti cu patru carasei, din care unul a cantarit  510 gr. Si cu asta am aratat ca se prinde si iarna peste pe baltile cu plata "fara potential in acest anotimp"
 Tin sa mentionez ca nu sunt adeptul baltilor particulare dar cu toate astea nu fac rabat daca sunt invitat. Simt o provocare imensa, si stiu ca sunt capabil sa fac fata oricarei situatii.

Pozele nu fac decat sa vorbesca de la sine.....

Nu am plecat bine de la balta catre casa, ca vorbeam in masina: ce bine ar fii daca maine am mai trage o "rafuiala" pe la un biban. Sa schimbam stilul....., cand cineva ma suna: ce zici maine de un Olt cu barca? Zis si facut.
Ajung acasa. Anunt sotia ca plec dimineata din nou, la care primesc in loc de raspuns un puternic sunet acustic: iiiiaaaaaaarrrrraaaaaaaa pleci? Iara faci casa plina de namol? Sa-ti duci dr.cu barca asta ca nu o mai suport.....!
Am inghitit in sec cateva secunde stiind ca are dreptate, dupa care am inceput usor-usor sa-mi scot accesoriile, timp in care tot o mai  "lalaiam" prin casa.
Ma bag in pat si in loc sa adorm, am inceput sa vad tot felul de atacuri, intepeturi, driluri, etc-uri d"astea pescaresti, pe care doar un pescar le poate intelege.
Dupa aproximativ trei ore de "imaginatii", ma dau jos din pat, anulez soneria telefonului si incep sa fac ture prin bucatarie. Ajung si prietenii mei, si fugim catre locul cu pricina (Olt).
Odata ajunsi incepem aceeasi poveste: unde este aia?, unde este batul, mulineta? Dar intr-un final gasim tot ce ne trebuia si plecam pe balta.
O balta linistita, multe rate, gaste salbatice, lebede. Mai sunt si alte vietuitoare pe acolo, dar nu sunt in masura sa dau detalii despre ele in clipa de fata:))
Ajungem cam dupa jumatate de ora in locul vizat, si am zis: biby! Asta sa fie pe ziua de azi!
Chiar asa a si fost! Cand dadeam de bancul cu bibani, luam unul dupa altul, dar si cand cautam bancul..........
A fost ceva de genul: prindeam zece minute si colindam dupa ei doua ore:))
 Dar cu toate astea am fost rasplatiti cu vreme frumoasa, aventura, si bibani de pana la 25 centimetri bucata (foto mai  jos).
Suntem in ianuarie, si inca prindem peste ca primavara..... Ceva se intampla! Imi aduc aminte ca acum ani de zile, in luna ianuarie ma dadeam pe gheata bine de tot...

Eh! Hai sa vedem partea buna a lucrurilor si sa pun si o poza de la cele scrise mai sus:

        

Nu vreau sa fiu condamnat dar........

Fire Intinse!

Avatel la Dunare

 Stau si ma uit prin albumul digital si gasesc o poza. O poza destul de interesanta avand in vedere ca acel peste din poza mi-a confirmat teoria.
De multe ori stam pe malul Dunarii, pescuim si ne gandim. Practic ne deconectam.
Dar, din cand in cand, ceva ne mai atrage atentia: cate un pescar care alearga cu betele in spate de zici ca a vazut vreo fantoma, cate un coiot lihnit de foame ce atenteaza la mamaliga ta, sau cate un catamaran ce vine din aval catre amonte. Eh,cand vezi asa ceva, si cu ce viteza poate naviga, nu ramane decat sa te intrebi: ce va fii la mal dupa ce va trece el? Si am sa va spun! In primul rand se vor face niste valuri uriase ce vor matura cam tot ce este pe mal(1-2 m), dupa care se va tulbura apa cca 5-6 m de mal. In astfel de cazuri se intampla ca rapitorul sa atace.
Asa a fost si acum. Eram cu un bun amic pe la Dunare in zona Cetate si la un moment dat, vedem un cataraman ce gonea din aval catre amonte cu o viteza uluitoare. Mi-am zis: asta este momentul! Trebuie sa ma ridic pe dale sa nu ma faca leoarca! Am facut o "miscare" inspirata spre deosebire de amicul meu, care a fost atins un pic de valurile reci. Doar dupa cateva minute, in stanga mea vad o saritura, un atac. Nu mi-am dat seama ce peste era dar am zis: ori stiuca, ori avat! Schimb repede shadul de 8 cm cu unul de 5 cm, un capat de 7 gr, si plec catre zona vizata. Imi aduc aminte si acum cum ma intreba amicul meu: doar nu te duci sa dai dupa el pe plaja aia? Si raspunsul: ba da!
Ajung in locul vizat si lansez. Unica lansare a fost pe plaja, unde apa avea maxim jumatate de metru si deja ceva se tinea scai de shadul meu. Nu mai vroia sa-i dea drumul deloc. Intepatura a fost atat de puternica incat nici nu s-a zbatut pana la mal.
Dupa max doua minute ajung langa amicul meu, si-l rog sa-mi faca o poza, pe care am sa v-o arat cu mare placere si cu speranta ca voi mai avea asemenea partide frumoase, de care imi voi aduce aminte mereu cu drag.