luni, 2 aprilie 2012

Incalzirea motoarelor primavara

A venit primavara si am zis sa scoatem barcile la apa. Le-am scos dar cu mari discutii: cine o scoate primul la apa?
Dupa vreo doua beri baute am ajuns la un acord: sa scoatem barca cea mai puternica, cea care are un motor Mercury de 7,5 C.P, foarte buna in orice situatie!
Este vorba de o barca marina ce are ca scop salvarea pasagerilor din iahturile ce se plimba zi lumina (noapte)  pe malurile Mediteranei. Motorul de 7,5 cai putere te face sa te tii de barca atunci cand il forjezi la maxim (asta se poate vedea si in imagini).
Credeti-ma, daca reusesti sa descarci un rezervor de benzina de 12 litri, esti cel mai fericit om din lume. Degeaba iti spune nevasta ca ai avut treaba in acea zi, sau ca prietena te-a asteptat o ora in plus, tu esti pe alta lume. Esti in lumea ta, este ca un drog! Mare avertisment pentru doritori: nu va luati asa ceva acasa pentru ca va dauna clar!
Am sa pun o filmare cu motorul si barca bunului meu prieten Doru:
si doua-trei poze...











Acum ca am terminat cu  "categoria grea" revin la a mea barcuta si la motorul meu, un Minn Kota de 30 LB.
Un motor usor, cu un consum redus dar care se pare ca face fata si pe ape curgatoare!
Iesirile la apa au fost facute la o saptamana intre filmari.
De regula pe o barca iti trebuie doua motoare: unul termic si unul electric. Din fericire pentru mine si pentru noi ca sa zic asa, eu cu Doru am facut echipa perfecta: sincronul ideal la pescuit....
Va las sa vedeti cateva imagini si cu motorul electric pe apa curgatoare......

Adaug o filmare facuta recent: barca king fisher 2,40 m cu motor suzuki 2,5 CP

                                                     

vineri, 23 martie 2012

Pescuit la Cazanele Mari

   Dupa cum se intelege din titlu, am facut o partida de pescuit si la Cazanele Mari. Sa fiu mai exact, dupa Cazane, dar asta nu cred ca este foarte important pentru ca pana acolo sunt mii de locuri de pescuit. Fiecare isi poate alege locul dupa placul inimii. De la iesire din Drobeta Turnu Severin si pana la Moldova Noua sunt locuri de pescuit berechet. Din proprie experienta nu cred ca o viata de om este suficienta sa le pescuiesti pe toate. Noi am ales Cazanele Mari pentru ca acolo aveam cazarea.
Dupa cum v-am obisnuit, iesirile mele la ”garla” sunt mereu spontane: vorbesc de regula la telefon zece minute despre un lucru ce nu are legatura cu pescuitul si in doua minute punem la cale o iesire ce cu greu poate fii uitata.
Fara a sta mult pe ganduri, am aruncat in rucsac cateva cutii cu twistere, shad-uri si alte minunatii de cauciuc, o cutie cu jiguri care mereu imi rupe umarul J , si am plecat!
Drumul catre locul mult visat a fost super. De ce? Impreuna cu bunul meu prieten, cred ca am avut cel mai lung vis, dar cu ochii deschisi…. fiecare isi imagina captura vietii lui J Si dai si vorbeste: tehnici, bete, fire, ca eu am aia, ca eu alta, ca este mai bun firul ala etc-uri dinastea pescaresti, care cred ca doar un pescar le poate intelege.
 Orbiti de  “talentele” noastre pescaresti si de peisajul de vis pe care drumul il are, nu stiu nici acum cum am ajuns sa dam cu betele in apa. Efectiv dadeam la peste si ma intrebam:cum am ajuns acolo? Era o liniste totala, nici unul din noi nu mai spunea nimic. Nu puteam sa cred! Pe drum aveam o logoree de parca amandoi inghitisem un radio hard-core si acum se asternuse tacerea.
Ajunsesem la Dunare si pescuiam! Asta era singura explicatie a tacerii noastre.
A durat putin pana sa gasim jigul cu greutatea  potrivita, dar a durat ceva mai mult pana sa ne dam seama de frumoasele substraturi pline de pietre, respectiv de agataturi. La un moment dat am inceput sa le poreclim J Una era  “coltul babii”, alta era  “somnul”, si inca una era  “somnul papa” Acum, ca a trecut o saptamana de la acea minunata partita de pescuit, tot imi vine sa rad de ce imi aduc aminte: am dat in coltul babii J , eu in somnul "papa.” Somnul "papa” era ruptura sigura!
Usor-usor timpul a trecut, si a inceput sa se inegureze. Am decis sa schimbam firele de 15 lb impletite cu unele de 10 lb tot impletite si un jig mai usor. A doua lansare, si bunul meu prieten  “scalpeaza”  un salaias la kil. Oau! Eu nimic! Inca doua lansari ale lui si mai ia unul la fel! Eu nimic! Deja imi puneam intrebari: unde gresesc? Nu m-am gandit doua minute, cand simt un tac puternic! Aveam si eu unul J Nu a fost un salau mare dar era punctabil. Amandoi l-am aproximat sarit de kilogram cu cateva sute de grame, dar nu mai conteaza asta. Conteaza ca am prins peste si a fost totul super!
Acum vine partea cea mai frumoasa: in drumul nostrum catre pescuit, am uitat sa trecem pe la cazare J Era ora 22 si semnal la telefon nu este in zona. In nici o retea! Am insistat la gazda noastra si ca printr-o minune nu plecase de acolo. Ne-a deschis si ne-a cazat! Papica, dusulica si somnica pana la ora 5 dimineata. Deja inainte sa sune ceasul eram amandoi imbracati. Am predat cheia camerei si am fugit catre locul nostru. Am  prins toata ziua numai pixuri (strapazani), nimic ce sa merite o poza. In schimb, peisajul a meritat. Am sa atasez cateva poze si o poza cu al meu salaias care a salvat partida.
P.S. Un bun amic al meu  are o vorba care zice cam asa: Dunarea nu ramane niciodata datoare!








                                                             

 Fir Intins!

luni, 19 martie 2012

Bresa catre viitor.....

Din pacate putem vedea doar filmari cu cei ce braconeaza! Aceasta meserie este ca si curvia, cred ca cea mai veche din lume.... Chiar daca ne punem cu totii pe ei nu rezolvam nimic! Aceeasi problema an de an, zi de zi!
Pacat ca vedem si nu putem face nimic! Degeaba sunam la politie, sunam dar ramanem fara semnal.
Brusc se intrerupe!
La fel ca si postarea mea!
Vizionare placuta!

joi, 1 martie 2012

La oblete pe canalul cu apa calda

Si iarna se poate prinde peste. Pe canalul cu apa calda de langa Craiova, zona Isalnita, iarna este nebunie de pescari. De ce? Pai acolo se canalizeaza toti pestii din zona din cauza apei calde iesite din termocentrala. Apa are ca scop racirea turbinelor imense, ce prelucreaza  “caldura" pe multi bani ai locatarilor din Craiova. De acest lucru profitam la maxim noi, pescarii.
Pe canal se pot prinde foarte multe specii de pesti, cam tot ce este in Jiu de regula. Se poate prinde: somn,avat, clean, stiuca, mreana, scobar,caras, crap, cteno, ghibort, oblete, salau etc… S-a prins si pastrav dar foarte rar. De regula se prinde clean, oblete, mrenuta si caras. Pescarii mai iscusiti reusesc adesea sa prinda morunas si scobar.
Cleanul de regula se prindea bine la vobler, dar de cand asa zisii pescari au descoperit ficatul de curcan, este macel. Imi aduc aminte ca acum cativa ani, prindeam clean la vobler sau rotativa de nu aveam timp sa bag o tigare, acum acest lucru s-a intors impotiva noastra. Trebuie sa bagam un pachet de tigari sa vedem un clenisor la deget!
Din an in an pescarii incep sa improvizeze, apar cu fel de fel de accsorii (parasute, televizoare etc….) in speranta ca vor fi mai avantajati numeric fata de ala cu voblerul. Pacat! Asa nu fac decat sa reduca la maximum placerea de a pescui. Toate aceste lucruri murdare facute de ei le vom resimtii foarte curand!
Sa revin, am vrut sa arat ca nu ocup un loc de pescuit degeaba cum fac multi alti  “pescari”
La ora 14 am ajuns pe canalul cu apa calda. 99 % din locurile bune erau ocupate asa ca ce era mai nasol am ocupat noi. Noi, doua persoane pasionate de pescuit. Pescuit de orice fel, dar sportiv. Am intins o prajina de 4.5M , si am facut un nor de nada.
Am folosit un fir de 0,10mm si un carlig de 16. Pe carlig am pus viermisori si bobita de mamaliga.
Credeti-ma, dupa jumatate de ora deja o multime de ”pescari” ne dadeau tarcoale…. Dar cu ce dati in carlig, dar de ce nu ne spuneti si noua? Bla-bla-bla. Adica noi, dintr-un loc amarat putem face sa iasa un pestisor, iara voi din locuri consacrate, sunteti virgini in pescuit?
Efectiv tarcoalele lor parca ne dadeau putere. Am ajuns la un moment dat,in cca trei-patru ore, la obletele cu nr 100. Am zis stop! Gata! Suficient! Am inceput sa strang batul, si in timp ce desfaceam firul de la varf, hop si un amic pescar pe locul nostru.
Super! Noi prinsesem! El nimic! De ce oare? Pai cum sa vi la oblete cu fir de 0,25 si pluta din cocean? La obletele pe care il mai avem noi acum, cu cat esti mai finut cu atat esti mai rasplatit!..
Ma rog….. am strans si am plecat de acolo, dar nu inainte de a face doua-trei poze, asta asa ca sa-l ofticam si mai rau J. Acum sunt sigur ca daca am sa ma mai duc si maine pe acel loc, sigur am sa-l gasesc ocupat de oamenii ce au fost martori.
Totusi, sunt sigur ca daca iti pui un pic mintea la contributie si stii cum sa-ti atragi pestele pe vad, pot fii 1000  pe langa tine ca tot tu esti castigatorul. Cel putin eu asa m-am simtit in aceasta mini-partida de pescuit.








  Fir intins!

marți, 28 februarie 2012

Dunarea si porcii ei

O zi frumoasa, o zi in care ne intalnim trei pasionati ai Dunarii si punem la cale o iesire cu barca. Locurile vizate erau de aceasta data unele virgine, departe de galagie, manele, departe de lumea mondena, asa cum imi place mie sa-i spun. Vroiam liniste! Am pus la cale totul cu o foarte mare minutiozitate si in cele din urma am ajuns si la ”garla”.
Ne-a luat cam jumatate de ora pana am dat barca jos de pe masina, am montat motorul, am facut planul de atac.
Odata ajunsi in barca parca nimic nu se mai auzea. Motorul de 5 cai parca torcea mai frumos decat galagia de pe malul pierdut in demarajul barcii.
Ne indreptam catre acele locuri miraculoase, locuri in care se aude doar propria respiratie.
Dar cum sa ajungem la ele fara un om care bate acele locuri aproape zilnic? Noi ii spunem  “GHIDUL”! Nelu ”(Ghidul),” este unul din oamenii nostrii de incredere. Este un tip foarte comunicativ, la locul lui dar toate pana la locurile lui de pescuit. Nu ar da  “din casa” nici in ruptul capului. Cel mai greu este sa-i castigi increderea dar daca reusesti te va duce in locuri de pescuit, poate nici la televizor vazute. Ghidul…..
De acesta data am fost pe Dunare cu scopul de a prinde ceva salai sau stiuci. Mai degraba stiuci ca deja era perioada stiucii. Am ales un loc doar pentru mine, dupa care fiecare s-a dus unde l-a taiat capul. Personal, am incercat toate nalucile posibile avute la mine, voblere, linguri oscilante, rotative, twistere mici si mari, sidef si portocalii…. etc-etc.
Nu am avut parte de nici un atac, spre deosebire de prietenii mei care au reusit sa pacaleasca doi strapazani si o frumoasa stiuca. Respect pentru ei!!!
Totusi, am reusit sa capturez si eu ceva. Am capturat niste imagini pe care poate o data in viata ai ocazia sa le captezi in natura. Doar tu si cu ele.
Este superb, ca in linistea in care stai afundat, sa urmaresti cursul naturii, si cum incep dintr-o data sa se miste toate pe langa tine, asta daca respecti natura si nu o deranjezi.
Sa va zic: in timp ce stateam un pic camuflat, am inceput sa vad valuri pe Dunare, dar nu se auzea absolut nimic, nici un motor, nimic-nimic! Cand ma uit mai atent, vad o familie de porci mistreti ce se indrepta exact catre mine. Erau deja pe la jumatatea canalului cand i-am observat, si in agitatia mea de a scoate aparatul foto, m-au depistat! Au facut imediat cale intoarsa! Am reusit totusi sa surprind cateva cadre din care unul mai bun, pe care am sa-l atasez mai jos impreuna cu una bucata stiuca punctabila prinsa de ”norocosul “zilei, Doru.
Acum, sa fiu si eu un pic carcotas voi spune: eu am prins stiuci, dar voi poze cu porci mistreti ati mai facut la pescuit?
Mai in serios, mai in gluma, ca tot a venit vorba de porci, sa nu uit sa va zic de “porcii “ de braconieri bulgari, care desi braconau in apele noastre, mai aveau si tupeul sa vina la noi cu sacul de stiuci spre vanzare. Tupeul a atins apogeul atunci cand au spus pretul in euro, desi nimeni nu ii intrebase nimic. Ma si gandeam: noi eram trei si aveam o sakura, un shimano, un lamiglas si restul rucsaci. Ei erau patru intr-o barca si aveau la ei setci , o drujba si o arma de vanatoare. Oare cine era mai avantajat? Unde mai este legea? Mai exista oare lege sau trebuie sa o facem chiar noi? Imi aduc aminte totusi ca fiind o zi frumoasa, cu exceptia porcilor de braconieri.
A fost o zi superba, cu multe lucruri noi, rasete, liniste, deconectare, o zi la care multi viseaza!
                                   
                                                                            familia de porci mistreti
 "ghidul" ne pune fraiele barcii in mana.... prietenul meu este fericit ca "paseste in locurile ghidului" cu viteza maxima.. .Dreapta ghidul, stanga Doru pescaru

stiuca lui Doru




                               Printre altele, am gasit o "chestie" care mi s-a parut interesanta si am fotografiat-o!
                            Va las pe voi sa savurati imaginile cu .... "steluta mea", in limbaj popular, ciulinul de balta


Fire intinse!

luni, 30 ianuarie 2012

Marlite neastamparate

  23.01.2012. Tinta era clara, salaul la twister!
Dupa cateva discutii in masina, decidem sa mergem la Olt sa incercam intr-unul din lacurile de acumulare.
Echipati corespunzator si plini de speranta, incepem partida de pescuit, numai ca ceva era contra noastra, ceva nu ne lasa sa pescuim cum trebuie. Vantul batea atat de tare, incat daca faceai un lanseu mai scurt aveai cam toate sansele sa-ti dai cu jigul in cap. Sa nu mai vorbesc de  “burta” imensa ce o facea firul. Practic nici nu prea trebuia sa joci shad-ul pe substrat ca venea el singur catre tine.
Cam dupa jumatate de ora decidem sa ne mutam. Dar unde? Ca pe fiecare baraj era la fel si vantul incepea sa bata din ce in ce mai tare. Si cum stateam pe baraj, ne uitam in partea dreapta a noastra si vedem canalul de fuga al Oltului. Ii zic prietenului meu sa incercam, ca si asa nu avem ce face. Decat sa plecam acasa, mai bine mai dam un pic acolo. Stiam ca acel canal gazduieste clean, biban, stiuculite, avatei si multe ciprinide.
Si asta am si facut, am fugit la "adapost".
Prietenul pescar, se aseaza pe o dala si imi spune ca el nu se mai misca de acolo, ca nu mai are nici o pofta, ca oricum stie ca nu este nimic acolo. Pune un shad de 10-12 cm si lanseaza. Mai lanseaza o data, si la a treia lansare pacaleste o marlita cam la 800gr-1kg. O data l-am vazut cum se ridica foarte bucuros, convins ca este ziua lui si incepe sa bata fiecare locsor din canal. Ma bucuram ca il vad bucuros, drept urmare l-am lasat sa pescuiasca numai inaintea mea. Stiam oricum ca daca este ceva si pentru mine atunci ma va astepta!
Si asa a si fost. Primul atac pe care l-am avut a fost un esec, am ratat-o! Mai merg cam 15 metri si lansez din nou. Simt atacul si intep mai puternic de aceasta data. Am simtit la capatul firului o agitatie de parca ar fi fost marea captura a vietii. O vedeam cum sare, cum se agita. Imi aduc aminte ca radeam de mama focului si cautam un loc sa o scoat fara sa o ranesc. Dupa ce era deja afara din apa, ma uitam la ea  razand, si  imi imaginam un mic tazmanian cu icre, care se agita.
Era o marlita simpatica, mica dar bortoasa. Dupa doua flash-uri de la aparat am lasat-o sa se intoarca, sa mai faca alte cateva sute, la fel de neastamparate ca ea. Efectiv acea marlita m-a facut sa zambesc, intr-o zi in care credeam ca avem o partida esuata.
 Am observat de-a-lungul timpului, ca daca eliberez un peste, sunt rasplatit cu doi. Daca eliberez doi sunt rasplatit cu patru, si tot asa.......
Pescuim! De multe ori refulam pe balta cand suntem singuri, ne simtim bine, ne deconectam dar trebuie sa avem o limita! O limita a bunului simt, daca dorim ca si copiii nostri sa se bucure de frumusetile pe care noi le avem!
Sa nu ne batem joc de ele!

Fir intins!

miercuri, 25 ianuarie 2012

Filmuletele mele...

cateva filmulete:






                                          





Si inca un filmulet care sigur va va face sa zambiti:

Preferatii mei:

                                         
                                               
                                                                     Lac Calugareni